ICCJ. Decizia nr. 5305/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5305/2005
Dosar nr. 2950/2005
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 646 din 8 februarie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A.F.P. în contradictor cu pârâta SC C.P.T.C. SRL Bucureşti, având ca obiect constatarea nulităţii de drept a menţiunii radierii societăţii pârâte din registrul comerţului în temeiul Legii nr. 314/2001, modificată prin Legea nr. 428/2001, privind reglementarea situaţiei societăţilor comerciale care în termen de 60 de zile de la data intrării ei în vigoare nu şi-au majorat capitalul social la nivelul minim stabilit de Legea nr. 31/1990, privind societăţile comerciale.
Instanţa de fond şi-a motivat soluţia, reţinând că deşi somaţia din 26 iulie 1999 şi titlul executoriu din 26 iulie 1999, dovedesc existenţa creanţei la data emiterii lor, reclamanta nu a făcut dovada că la data dizolvării de drept (ulterioară datei limită de 18 iunie 2001) şi a radierii din registrul comerţului societatea pârâtă înregistra la bugetul de stat debitele constatate, având în vedere timpul scurs de la data emiterii titlului executoriu.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, care prin Decizia nr. 475 din 31 mai 2005 a confirmat soluţia şi motivarea hotărârii instanţei de fond.
În contra deciziei reclamanta A.F.P. Bucureşti a declarat recurs pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că termenul de prescripţie de 5 ani al cărui curs a început la 26 iulie 1999 s-a împlinit la 26 iulie 2004, iar formele de executare întocmite cu data de 19 februarie 2004 sunt înăuntrul termenului legal de prescripţie.
Recursul este fondat.
Legea nr. 314/2001 reglementează situaţia societăţilor comerciale care în termen de 60 de zile de la data intrării ei în vigoare nu şi-au majorat capitalul social la nivelul minim stabilit de Legea nr. 31/1990, privind societăţile comerciale şi care sunt dizolvate de drept intrând în lichidare pe această dată (art. 1).
Procedura constatării dizolvării de drept a societăţii în culpă şi a recursului împotriva încheierii judecătorului delegat sunt reglementate de art. 2 şi art. 3 din legea menţionată, iar radierea din oficiu, precedată de lichidare, este şi ea reglementată în art. 3 alin. (4) şi (5) şi art. 5 din aceeaşi lege.
Pe data lichidării, societăţile comerciale ce fac obiectul Legii nr. 314/2001 modificată se radiază din oficiu din registrul comerţului dar potrivit art. 5 alin. (4) „Radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societăţile comerciale cu datorii faţă de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, la datoria publică internă, precum şi faţă de alţi creditori cu care au litigii, aflaţi pe rolul instanţelor judecătoreşti".
De această dată, Legea nr. 314/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 428/2002 nu reglementează procedura de operare a nulităţii radierii.
În lipsa unei reglementări speciale, se vor aplica dispoziţiile din Legea nr. 26/1990, republicată privind R.C., dreptul comun în materie, referitoare la procedura de soluţionare a cererii de radiere a unei înregistrări păgubitoare, conţinută de art. 25.
Aşadar, cererea de constatare a nulităţii radierii se depune şi se menţionează în registrul comerţului la care s-a făcut înmatricularea societăţii care o înaintează tribunalului competent potrivit alin. (2) din art. 25.
Tribunalul se va pronunţa asupra cererii cu citarea oficiului registrului comerţului şi, în cazul dat, a lichidatorilor societăţii radiate, iar hotărârea ce o va pronunţa va fi supusă recursului în condiţiile alin. (4) din art. 25 din lege.
Drept urmare, faţă de cele ce preced, atât soluţia de respingere pe fond a cererii de constatare a nulităţii radierii cât şi soluţia de respingere a cererii pentru lipsa capacităţii de exerciţiu sunt nelegale, situaţie în care recursul se va admite, se vor casa hotărârile pronunţate în cauză şi se va trimite cauza la tribunal pentru soluţionarea cererii cu respectarea procedurii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 26/1990 republicată, privind registrul comerţului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.F.P. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 475 din 31 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează Decizia recurată şi sentinţa nr. 646 din 8 februarie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială şi trimite cauza Tribunalului Bucureşti, pentru soluţionarea pe fond a pricinii.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5300/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5323/2005. Comercial → |
|---|
