ICCJ. Decizia nr. 5269/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5269/2005
Dosar nr. 3210/2005
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11 mai 2005 la Curtea de Apel Timişoara SC I. SA Arad, a formulat contestaţie la executare în contradictoriu cu intimata SC S. SRL Bucureşti, solicitând suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei şi anularea acelor de executare silită săvârşite în dosarul execuţional nr. 177/2005 al B.E.J. P.H.
În motivarea contestaţiei la executare, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 399 şi art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestatoarea susţine că cererea de executare silită formulată de intimata SC S. SRL vizează titlul executoriu, sentinţa civilă nr. 29 din 19 mai 2003, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 1415/COM/2003, actele de executare contestate fiind rezultatul schimbării înţelesului şi întinderii vădit neîndoielnice al hotărârii date în cauză.
Astfel, susţine contestatoarea, conform dispozitivului sentinţei a fost obligată să plătească intimatei suma de 163.514 franci francez cu titlu de preţ, la cursul de schimb B.N.R. de la data executării hotărârii, suma de 35.964.012 lei T.V.A. şi 116.715.400 lei cheltuieli de judecată.
Având în vedere cursul de schimb al francului francez la data retragerii de pe piaţa valutară, 18 februarie 2002 de 4.265 lei /franc francez urma ca intimata să primească suma de 697.387.210 lei preţ, sumă ce i-a fost achitată voluntar.
Intimata, contrar dispozitivului sentinţei pusă în executare solicită echivalentul în lei al preţului prin raportare la euro ceea ce reprezintă o completare inacceptabilă a dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti intrată în puterea lucrului judecat.
Curtea de Apel Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 14 din data de 4 iulie 2005 respinge contestaţia la executare şi cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare, dispunând totodată restituirea cauţiunii depusă de contestatoare în sumă de 20 milioane lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa reţine în considerentele hotărârii că prezenta contestaţie astfel cum a fost precizată la data de 4 iulie 2005 vizează lămurirea înţelesului şi întinderii titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 29 din 19 mai 2003 a Curţii de Apel Timişoara, prin care contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 163.514 franci francez cu titlu de preţ către intimată, chestiunea controversată fiind determinată de retragerea francului francez de pe piaţa valutară la data de 18 februarie 2002.
Ori, susţine instanţa, la 18 februarie 2002 francul francez a fost înlocuit de euro, iar potrivit reglementărilor comunitare s-au stabilit rate de conversie irevocabile, respectiv 1 euro=6,55957 franc francez, rate care sunt aplicabile şi în cauza dedusă judecăţii, astfel că, contestaţia la executare apare ca nefondată.
În contra acestei sentinţe, contestatoarea a declarat recurs, în termen legal, invocând ca motive de nelegalitate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei în sensul admiterii contestaţiei la executare silită şi întoarcerii executării prin obligarea intimatei la restituirea sumei de 31.234,64 RON, conform notelor contabile anexate.
În argumentarea criticilor formulate, recurenta susţine următoarele:
- în mod greşit prima instanţă a hotărât ca executarea sumei stabilită prin sentinţa civilă nr. 29 din 19 mai 2003 să se facă la cursul de schimb al euro de la data plăţii folosind rata de reconversie din momentul retragerii francului francez de pe piaţă;
- prin sentinţa civilă nr. 29 din 19 mai 2003, care se bucură de puterea lucrului judecat, a fost admisă acţiunea în anulare împotriva H.A. nr. 8/A/2002, instanţa reţinând că în mod nejustificat Tribunalul Arbitral a obligat-o să plătească echivalentul în lei al sumei de 24.963,9 euro la cursul de schimb în vigoare la data executării, transformând suma datorată în euro;
- în condiţiile în care hotărârea arbitrală a fost anulată pentru încălcarea principiului libertăţii contractuale şi acordarea de despăgubiri prin transformarea în euro a preţului, dispozitivul sentinţei civile nr. 29 din 19 mai 2003 trebuie interpretat în raport de cele două motive de anulare menţionate în considerente, care interziceau transformarea în euro;
- în lipsa unui curs în vigoare la data plăţii a francului francez, nu există nici un impediment legal pentru a se aplica cursul de schimb de la data retragerii de pe piaţă a francului francez, întrucât utilizarea ratei de reconversie ar opera o transformare a francului francez în euro, contrar celor stabilite prin sentinţa civilă nr. 29 din 15 mai 2003.
Intimata SC S. SRL a formulat întâmpinare la data de 1 noiembrie 2005, prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea hotărârii primei instanţe care a statuat în mod corect modul de calcul al cursului de schimb franc francez /leu din ziua executării hotărârii.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
1. Potrivit reglementării din 17 iunie a C.U.E. se stabilesc rate de conversie irevocabile, urmare încetării cotării independente a monedelor naţionale participante la U.M., conversiile între două unităţi monetare naţionale trebuie să utilizeze ratele de conversie irevocabile.
2. Prin urmare, instanţa a statuat în mod corect, cu respectarea reglementărilor comunitare că modalitatea de calcul a cursului de schimb franc francez /leu din ziua executării hotărârii este cea prin raportare la cursul de conversie irevocabilă franc francez /euro, respectiv 1 euro=6,55957 franci francez, hotărârea pronunţată fiind legală (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
3. Stabilind rata de schimb franc francez /leu la data executării hotărârii, instanţa nu a denaturat natura şi înţelesul vădit neîndoielnic al sentinţei civile nr. 29 din 19 mai 2003 dând actului o altă calificare, ci a asigurat respectarea întocmai a celor statuate prin dispozitivul sentinţei în sensul obligării debitorului la plata sumei de 163.514 franc francez în echivalent în lei la data executării hotărârii (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.).
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat şi va obliga conform art. 274 C. proc. civ., pe recurentă la plata sumei de 2000 lei noi cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatoarea SC I. SA Arad, împotriva deciziei nr. 14/ PI din 4 iulie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta la cheltuieli de judecată în sumă de 2000 lei (20.000.000 lei) intimatei SC S. SRL Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5255/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5300/2005. Comercial → |
|---|
