ICCJ. Decizia nr. 5257/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5257/2005
Dosar nr. 10593/2004
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă, înregistrată la data de 26 mai 2003 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamantul P.A. a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce va pronunţa, în contradictoriu cu pârâţii C.N.V.M., A.V.A.B. (actualmente A.V.A.S.) A.V.A.S., C.E.C. SA, M.F.P., SC S.I. SA şi F.N.I., să se constate calitatea sa de investitor la F.N.I. şi calitatea de păgubit urmare refuzului pârâţilor de executare a obligaţiilor contractuale şi, pe cale de consecinţă să fie obligaţi pârâţii la plata echivalentului în lei a sumei de 12.379 euro la data efectuării plăţii, cu titlu de contravaloare a 2229 unităţi de fond, care la data de 15 mai 2000, data solicitării răscumpărării unităţilor de fond valorau 230.456.310 lei, reprezentând suma de 12.379 euro.
Prin sentinţa civilă nr. 16070, pronunţată la data de 10 decembrie 2003 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, admite excepţia de insuficientă timbrare a cererii, excepţie invocată din oficiu şi anulează ca insuficient timbrată cererea introductivă formulată de reclamant.
În considerentele sentinţei, tribunalul reţine că deşi reclamantul a fost citat cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 13.373.253 lei şi timbru judiciar de 50.000 lei sub sancţiunea anulării cererii ca netimbrate, acesta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, de a achita până la termenul acordat, 10 decembrie 2003 sumele datorate, devenind incidente în cauză dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, privind taxa judiciară de timbru, potrivit cărora neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea cererii.
Cum cererea introductivă a fost timbrată cu taxa de timbru în cuantum de 100.000 lei şi cu 3.000 lei timbru judiciar, cererea a fost anulată ca insuficient timbrată.
Împotriva sentinţei fondului, reclamantul a declarat apel, solicitând schimbarea în tot a sentinţei, în sensul admiterii cererii, cu motivarea că, deşi a sesizat instanţa de fond cu o cerere de eşalonare a plăţii taxei de timbru, aceasta nu s-a pronunţat asupra cererii, fapt ce are semnificaţia încălcării unui drept subiectiv cu consecinţa desfiinţării hotărârii şi rejudecării cererii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 443 din data de 16 septembrie 2004, respinge ca nefondat apelul reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, Curtea constată că deşi reclamantului îi revenea obligaţia de a timbra cererea, înainte de sesizarea instanţei, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, nu şi-a îndeplinit această obligaţie, astfel încât instanţa, potrivit dispoziţiilor alin. (2) ale aceluiaşi articol, i-a comunicat prin citaţia primită la data de 24 noiembrie 2003 cuantumul taxei judiciare de timbru şi al timbrului judiciar datorate.
Cum reclamantul nu a prezentat până la termenul acordat, 10 decembrie 2003, dovezi de achitare a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, instanţa fondului a soluţionat cauza în mod legal, pe excepţia insuficientei timbrări a cererii.
Referitor la cererea reclamantului de eşalonare a plăţii taxei de timbru expediată prin poştă la data de 5 decembrie 2003, care a fost primită după închiderea dezbaterilor şedinţei publice din data de 10 decembrie 2003, instanţa fondului în mod legal nu s-a pronunţat pe cerere, deoarece aceasta nu s-a aflat la dosarul cauzei în şedinţa publică de judecată din 12 decembrie 2003.
Totodată, curtea constată că dispoziţiile art. 104 C. proc. civ., nu-şi găsesc aplicarea în speţă, deoarece se referă doar la actele de procedură afectate la un termen, iar pe de altă parte nu a depus suficiente diligenţe pentru ca cererea sa de eşalonare să ajungă în timp util în faţa instanţei.
În contra acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, în termen legal, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii şi rejudecarea cererii de către instanţa care a pronunţat hotărârea casată.
Invocând ca motive de nelegalitate dispoziţiile art. 304 pct. 3, 8 şi 9 C. proc. civ., recurentul susţine următoarele, în argumentarea criticilor formulate:
- hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii de către instanţa de apel care verificând taxa legal datorată, trebuia să dispună timbrarea sau completarea timbrării, deoarece în calea devolutivă a apelului instanţa va anula hotărârea şi va evoca ea însăşi fondul (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.);
- instanţa interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii a schimbat natura şi înţelesul vădit neîndoielnic în sensul că cererea de eşalonare constituie un act de procedură afectat de termen, şi a fost depusă cu cinci zile înaintea termenului de judecată, fiind primite la registratură în ziua termenului, iar potrivit art. 104 C. proc. civ., actul de procedură se consideră îndeplinit în termen dacă a fost trimis prin poştă recomandat înainte de împlinirea termenului, art. 304 pct. 8 C. proc. civ.;
- hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe, curtea de apel fiind competentă a se pronunţa în fond în baza art. 1919 din OUG nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001.
Cererea de recurs cuprinde totodată şi dezvoltări pe fondul cererii de chemare în judecată, dezvoltări care exced obiectului prezentului recurs, controlul de legalitate vizând Decizia pronunţată de curtea de apel prin care a fost menţinută sentinţa primei instanţe de anulare a cererii ca insuficient timbrată.
În cauză, intimata C.E.C. a formulat întâmpinare la data de 11 mai 2005, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat, Decizia atacată fiind dată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în cauză, pentru considerentele ce urmează:
1. Recurentul reclamant nu şi-a îndeplinit obligaţia de a achita taxele de timbru şi timbru judiciar datorate, astfel cum i-au fost comunicate de către instanţă, prin citaţia emisă pentru termenul din 10 decembrie 2003, sancţiunea anulării cererii ca insuficient timbrată fiind aplicată de instanţă, cu respectarea întocmai a dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, privind taxa judiciară de timbru.
Dispoziţiile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, invocate de recurent în susţinerea motivului de nelegalitate, nu sunt incidente în cauză, deoarece au în vedere ipoteza în care taxa judiciară de timbru a fost plătită, dar cuantumul stabilit de instanţă şi achitat, nu a fost cel legal, situaţie în care instanţa investită cu soluţionarea căii de atac dispune obligarea părţii la plata taxelor aferente legal datorate.
2. Referitor la cererea de eşalonare a plăţii taxei judiciare de timbru formulată de recurentul reclamant şi înregistrată la data de 10 decembrie 2003 la registratura Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, după închiderea dezbaterilor şedinţei publice din data de 10 decembrie 2003, Înalta Curte constată că în mod corect şi legal prima instanţă nu s-a pronunţat asupra cererii, în condiţiile în care aceasta nu s-a aflat la dosarul cauzei la momentul examinării pricinii, nefiind primită până la închiderea dezbaterilor.
Potrivit dispoziţiilor art. 77 C. proc. civ., instanţa investită cu o cerere de asistenţă judiciară constând în acordarea de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, va cerceta cererea, putând solicita în legătură cu aceasta lămuriri şi dovezi părţilor sau informaţii scrise autorităţilor competente.
Rezultă aşadar din textul mai sus enunţat, coroborat cu dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, că cererea de asistenţă judiciară trebuie formulată până la data stabilită de instanţă pentru achitarea taxelor judiciare de timbru datorate sub sancţiunea anulării cererii.
Depunerea cererii de asistenţă judiciară la termenul sorocit de instanţă pentru achitarea taxelor judiciare de timbru datorate, echivalează cu o exercitare cu rea credinţă a drepturilor procesuale în condiţiile în care la acest termen partea trebuia să facă dovada fie a achitării taxelor datorate, fie a eşalonării acordate de instanţă, în temeiul art. 74 şi următoarele C. proc. civ.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 104 C. proc. civ., invocate de recurent nu au incidenţă în cauză, cererea de eşalonare a taxei de timbru judiciare nu constituie un act de procedură afectat de termen, în sensul art. 104 C. proc. civ., ci constituie un act de procedură ce trebuie exercitat cu bună credinţă, în aşa fel încât la termenul acordat de instanţă, în temeiul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, problema timbrajului să fie rezolvată.
3. Referitor la excepţia de ordine publică, invocată în recurs, vizând necompetenţa materială a tribunalului de a soluţiona cauza, în raport de dispoziţiile art. 1919 din OUG nr. 51/1997, aprobată prin Legea nr. 409/2001, ea nu va fi examinată de Curte, deoarece în raport de excepţia netimbrării suficiente a cererii, primordialitate o are această din urmă excepţie, soluţionată în mod legal de prima instanţă şi instanţa de control judiciar.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul P.A., împotriva deciziei nr. 443 din 16 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5256/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5265/2005. Comercial → |
|---|
