ICCJ. Decizia nr. 5440/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5440/2005
Dosar nr. 1767/2005
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 22 iunie 2004, reclamanta SC M. SRL Văcăreşti a chemat în judecată pe pârâta A.D.S. Bucureşti, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că aceasta nu are nici un drept de creanţă împotriva reclamantei, şi că aceasta îndeplineşte condiţiile legale pentru atribuirea directă spre concesionare de teren, precum şi să fie obligată pârâta la încheierea contractului de concesiune prin atribuire directă a suprafeţei de 137,75 ha deţinut pe baza contractului de asociere în participaţie din 18 octombrie 2001, încheiat cu SC S. SA Târgovişte.
Prin sentinţa civilă nr. 1662 din 11 noiembrie 2004 Tribunalul Dâmboviţa a respins acţiunea reclamantei.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei soluţii a fost respins, prin Decizia civilă nr. 82 din 8 martie 2005, de Curtea de Apel Ploieşti.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esenţă, admiterea acţiunii sale, aşa cum a fost formulată, întrucât i-a fost încălcat dreptul la apărare, prin acordarea de către instanţă a unui termen mai scurt decât cel în care avocatul său era indisponibil participând la un curs de mediator, iar pe fond, greşit s-a constatat că nu ar fi îndeplinit condiţiile concesionării solicitate.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 156 C. proc. civ., instanţa va putea acorda un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.
În cauză, instanţa de apel a făcut o corectă aplicaţiune a acestei dispoziţii legale şi a acordat termenul a cărei întindere era la aprecierea sa, pentru a da posibilitate părţii care l-a solicitat să-şi pregătească apărarea.
Susţinerea recurentei că acest termen trebuia să acopere toată perioada în care avocatul său participa la cursuri de mediatori, nu poate fi primită, întrucât nu constituie un motiv de casare în raport de dispoziţia legală menţionată mai sus.
În ceea ce priveşte celelalte susţineri privind modul de soluţionare pe fond a cauzei, s-a reţinut corect că în cauză nu putea fi aplicat art. 111 C. proc. civ., recurenta reclamantă având la îndemână acţiunea în realizarea dreptului pe care îl invoca în contradictoriu cu pârâta.
De altfel, corect instanţele au reţinut că reclamanta nu îndeplinea condiţiile legale de concesionare prin atribuire directă, potrivit Legii nr. 268/2001 cu modificările din Legea nr. 249/2003, întrucât prin achiziţionarea unui singur activ nu avea posibilitatea de a-i fi concesionată direct întreaga suprafaţă de teren din contractul de asociere în participare aflat în discuţie.
În consecinţă, reclamanta nu putea beneficia de încheierea unui contract de concesiune prin atribuire directă, cum greşit solicită prin recurs.
Astfel că recursul reclamantei se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M. SRL Văcăreşti, împotriva deciziei nr. 82 din 8 martie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 15 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5438/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5442/2005. Comercial → |
|---|
