ICCJ. Decizia nr. 5477/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5477/2005
Dosar nr. 1994/2005
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3472, pronunţată la data de 17 mai 2004, în dosarul nr. 6752/2004, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanta, SC T.B. SRL, în contradictoriu cu pârâta, SC A.Ţ.A. SA, pe care a obligat-o să plătească reclamantei echivalentul în lei la data plăţii al sumei de 11.708 euro, cu titlu de despăgubiri şi suma de 29.459.903 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Spre a hotărî astfel instanţa de fond, în considerarea poliţei din 8 ianuarie 2003, încheiată între părţi, prin care s-a asigurat autoutilitara F.M.B.S., fabricată în anul 1999, pentru furt şi avarie şi a adresei din 6 octombrie 2003 a D.G.P.M.B. din care rezultă că SC T.B. SRL a înregistrat la data de 6 octombrie 2003, furtul menţionatului autovehicul, ca fiind întemeiată cererea reclamantei, chiar dacă la data avizării furtului aceasta nu a prezentat originalul certificatului de înmatriculare al autoutilitarei ci doar cartea de identitate şi toate rândurile de chei originale ale acesteia, conform procesului verbal de predare primire din data de 6 octombrie 2003, având în vedere că evocatul certificat a fost sustras odată cu autovehiculul, iar acest fapt nu se datorează culpei asiguratului şi nu reprezintă o încălcare a obligaţiilor asumate prin contract, iar imposibilitatea prezentării lui nu poate duce la exonerarea pârâtei de plata despăgubirilor pentru prejudiciul rezultat din furtul acestuia.
Apelul formulat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost respins de secţia a VI-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 132, pronunţată la data de 15 februarie 2005, în dosarul nr. 2284/2004.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de control judiciar, raportând criticile apelantei probelor administrate, a reţinut că, instanţa de fond a făcut o corectă examinare a prevederilor cuprinse în Cap. III art. 4 lit. e) reţinând că reclamanta nu a încălcat obligaţiile asumate prin contract prin imposibilitatea prezentării certificatului de înmatriculare din motive ce nu-i sunt imputabile, datorate chiar riscului asigurat, întrucât evocatul înscris a fost furat odată cu autovechiculul, aflându-se în interiorul acestuia.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a formulat recurs intimata pârâtă, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv s-a arătat că, reţinând imposibilitatea prezentării certificatului de înmatriculare al autovehiculului ca fiind datorată chiar riscului asigurat, instanţa de apel a interpretat, greşit, contractul de asigurare încheiat între părţi, prin care s-a stabilit obligaţia depunerii acestui înscris de către asigurat la avizarea daunei.
Intimata a solicitat prin întâmpinare, respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate.
Recursul este nefondat.
Astfel, este de observat că interpretarea dată de instanţa de apel, în speţă, aspectului legat de imposibilitatea prezentării originalului certificatului de înmatriculare al autovehiculului concomitent cu avizarea furtului acestuia, constituie o chestiune de fapt, ce nu poate fi criticată în recurs, conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A.Ţ.A. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 132 din 15 februarie 2005, pronunţată de secţia comercială a Curţii de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5470/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5480/2005. Comercial → |
|---|
