ICCJ. Decizia nr. 5503/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 5503/2005
Dosar nr. 2385/2005
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă:
Reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti, a solicitat obligarea pârâtei SC G.I. SA Petroşani să execute obligaţia contractuală de la art. 8.7 lit. c) din contractul de vânzare – cumpărare acţiuni din 23 iunie 2000, în sensul de a asigura plata de către SC R.I. SA a datoriilor acesteia către F.P.S. şi să plătească daune interese cominatorii de 1.000.000 lei pe zi de întârziere.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta arată că a încheiat cu pârâta la 23 iunie 2000 contractul de vânzare – cumpărare acţiuni, în care s-a prevăzut clauza nr. 8.7 pct. c) prin care cumpărătorul s-a obligat să asigure plata datoriilor societăţii SC R.I. SA, care se cifrează la data introducerii acţiunii la suma de 29.731.073 lei, reprezentând daune interese pentru plata cu întârziere a dividendelor aferente exerciţiului financiar 1995.
Tribunalul Hunedoara, prin sentinţa civilă nr. 2940 din 24 noiembrie 2003 a respins acţiunea reclamantei reţinând că pârâta nu poate fi obligată să execute obligaţii prescrise susţinând că, potrivit art. 1 alin. (3) din decretul nr. 167/1958, orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripţiei este nulă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta susţinând că au fost denaturate clauzele contractuale la a căror executare s-a obligat pârâta şi chiar dacă sunt în discuţie datorii vechi, cumpărătorul acţiunilor s-a obligat prin contract să asigure plata acestora astfel că prescripţia dreptului la acţiune trebuie raportată la data încheierii contractului.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 89 din 18 aprilie 2005 a respins ca nefondat apelul reclamantei reţinând că datoriile privesc dividende pe anul 1995, iar contractul de vânzare – cumpărare de acţiuni este din 23 iunie 2000, deci la data introducerii acţiunii, 14 octombrie 2002 obligaţiile de plată erau prescrise aşa cum corect a reţinut instanţa de fond.
Se mai arată că obligaţia asumată de pârâtă este o obligaţie de mijloace şi nu de rezultat, iar reclamanta nu a dovedit că debitorul nu a depus toate diligenţele pentru a determina SC R.I. SA să plătească dividendele.
Această decizie a fost atacată cu recurs de către reclamantă invocându-se motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că a fost aplicat greşit art. 1 din decretul nr. 167/1959, deoarece alin. (1) şi (2) ale acestui articol se referă la stingerea prin prescripţie a dreptului la acţiune, ori în speţă nu a intervenit prescripţia, iar alin. (3) se referă la nulitatea unei clauze care se abate de la reglementarea legală a prescripţiei dar în contractul de vânzare – cumpărare de acţiuni, nu exista o astfel de clauză. Recurenta arată că art. 1 alin. (3) din decretul nr. 167/1958 se aplică numai dacă părţile unui act juridic stabilesc alte termene de prescripţie decât cele legale, ceea ce nu se regăseşte în cauză. Se mai arată că instanţa de apel a interpretat greşit clauza contractuală prevăzută în art. 8.6 lit. c) considerând că se discută despre o obligaţie de a da când obiectul dosarului îl reprezintă o obligaţie de a face.
Dreptul A.V.A.S. de a solicita îndeplinirea acestei obligaţii de a face, prevăzută în art. 8.6 lit. c) s-a născut la data transmiterii dreptului de proprietate asupra acţiunilor, 22 august 2000, dată faţă de care, acţiunea introdusă la 30 septembrie 2002 este în termen fiind greşit respinsă ca prescrisă.
Recursul reclamantei este fondat pentru următoarele considerente:
În mod greşit au analizat instanţele de fond şi de apel prescripţia în raport de datoriile societăţii SC R.I. SA, întrucât obiectul acţiunii priveşte obligaţia pârâtei SC G.I. SA Petroşani, prevăzută în art. 8.7 lit. c) din contractul de vânzare acţiuni de a determina pe SC R.I. SA să plătească.
Cumpărătorul şi-a asumat o obligaţie de a face, aceea de a depune diligenţe pentru a o determina pe SC R.I. SA să se achite 29.731.073 lei daune moratorii iar dreptul la acţiune al reclamantei de a pretinde executarea acestei obligaţii se naşte la data la care cumpărătorul a devenit acţionar al societăţii privatizate, respectiv 22 august 2000 când s-au plătit acţiunile (conform art. 3.1 şi art. 5.2 din contractul din 23 iunie 2000).
Art. 1 alin. (1) din decretul nr. 167/1958 priveşte drepturile la acţiune având un obiect patrimonial dar în cazul obligaţiilor de a face este dificil de susţinut că dreptul corelativ are un obiect patrimonial chiar dacă în speţă diligenţele privesc determinarea unei societăţi să achite o plată. Diligenţele de a determina o plată reprezintă manifestări de voinţă exercitate prin votul în A.G.A., prin negocieri sau alte demersuri dar ele nu se confundă cu însăşi obligaţia de plată a daunelor la care era obligată societatea.
Pe de altă parte nu se poate discuta nici faptul că obligaţia de a determina plata priveşte o datorie prescrisă, deoarece acest lucru era cunoscut chiar la data asumării obligaţiei de diligenţă de către societatea care a cumpărat acţiunile.
Ignorând aceste aspecte instanţele au soluţionat greşit cauza respingând acţiunea deoarece obligaţiile la care se referă obligaţia de a face erau prescrise; s-au aplicat greşit dispoziţiile art. 1 şi 3 din decretul 167/1958.
Se impune o analiză a însăşi obligaţiilor asumate de SC G.I. SA, doar aceasta reprezentând o pronunţare pe fondul cauzei şi o aplicare a legii la o situaţie de fapt complet stabilită.
Urmează ca, potrivit art. 304 pct. 9 cu referire la art. 314 C. proc. civ. să fie admis recursul reclamantei şi să se caseze Decizia nr. 89/ A din 18 aprilie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia şi sentinţa civilă nr. 2940 din 24 noiembrie 2003 a Tribunalului Hunedoara şi se va trimite cauza spre rejudecare pe fond la Tribunalul Hunedoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti.
Casează Decizia nr. 89/ A din 18 aprilie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia şi sentinţa civilă nr. 2940/ CA din 24 noiembrie 2003 a Tribunalului Hunedoara şi trimite cauza spre rejudecare pe fond la Tribunalul Hunedoara.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5490/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5572/2005. Comercial → |
|---|
