ICCJ. Decizia nr. 5621/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5621/2005
Dosar nr. 118/2003
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti (actuală A.V.A.S. Bucureşti) în contradictoriu cu pârâtul P.C. a solicitat instanţei ca prin sentinţa care se va pronunţa să fie obligat pârâtul la plata sumei de 17.883.220.000 lei cu titlu de daune şi 700 dolari S.U.A., reprezentând cheltuieli ocazionate cu plata expertizei şi suplimentului la expertiza contabilă efectuată de cabinetul expert contabil I.N. Reclamanta a solicitat introducerea în cauză şi a SC S. SA, pentru opozabilitatea hotărârii.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că între părţi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare acţiuni, prin care pârâtul C.P. a achiziţionat pachetul de acţiuni, reprezentând 72,77 % din capitalul social al SC S. SA, dar că la data de 7 august 2001, pe cale convenţională contractul a fost rezoluţionat, părţile au fost puse în situaţia anterioară în acest sens între părţi încheindu-se o convenţie, ocazie cu care reclamanta se obliga să restituie pârâtului suma de 4.808.270.000 lei, care însă poate fi diminuată cu suma ce reprezenta eventualul prejudiciu adus patrimoniului societăţii stabilită prin expertiză.
Prin expertiza contabilă efectuată extrajudiciar expertul I.N. a stabilit că acţionarul majoritar C.P. a prejudiciat societatea cu 17.883.200.000 lei, astfel că potrivit clauzelor convenţiei, reclamanta a iniţiat procedura concilierii directe şi a promovat acţiunea în faţa instanţei.
Prin cererea reconvenţională, pârâtul P.C. a solicitat instanţei constatarea nulităţii absolute a convenţiei din 7 august 2001, prin care s-a convenit rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, pentru viciu de consimţământ, respectiv eroare şi dol.
Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 160 din 13 noiembrie 2002 a admis acţiunea comercială a reclamantei, a obligat pârâtul la plata sumei de 17.883.220 mii lei, reprezentând prejudiciul adus la SC S. SA, pe perioada derulării contractului de vânzare de acţiuni din 14 aprilie 2000, precum şi suma de 700 dolari S.U.A. sau contravaloarea acestora calculată în moneda naţională la data efectuării plăţii reprezentând cheltuieli ocazionate cu efectuarea expertizei şi suplimentului de expertiză I.N.
Prin aceeaşi sentinţă a anulat ca insuficient timbrată cererea reconvenţională a pârâtului P.C. pentru constatarea nulităţii absolute a convenţiei din 7 august 2001 intervenită între părţi.
Instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei că potrivit art. 6 din convenţia încheiată de părţi stabilirea prejudiciului s-a făcut prin expertiză contabilă, expertiză pe care pârâtul nu a contestat-o şi nu a înţeles să solicite nici o altă probă în contestarea prejudiciului, invocând doar pe cale reconvenţională că determinarea prejudiciului s-a făcut printr-un raport de expertiză ce nu i-a fost comunicat, fără a invoca elemente de substanţă. În aceste condiţii, instanţa de fond a procedat la aplicarea dispoziţiilor art. 998-999 C. civ.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată de pârât, instanţa de fond a reţinut că deşi a pus în vedere pârâtei să timbreze cererea la valoarea pretenţiilor sale, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) lit. b) din Normele Metodologice stabilite prin OG nr. 32/1995 şi a Legii nr. 146/1997 a anulat cererea reconvenţională ca insuficient timbrată.
Împotriva sentinţei de fond a declarat recurs pârâtul reconvenţional P.C., care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (3), (5) şi (9) C. proc. civ. şi a solicitat ca, în fond, după admiterea recursului, casarea sentinţei pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în fond.
Pe cale de excepţie, recurentul a invocat lipsa calităţii procesuale active a A.P.A.P.S. şi necompetenţa materială a secţiei de contencios administrativ a Curţii de Apel în soluţionarea litigiului.
Ulterior, prin notele de şedinţă depuse la dosarul cauzei şi prin precizările aduse motivelor de recurs, prin apărătorul său, pârâtul a invocat nelegala citare a sa pe parcursul desfăşurării procesului, dovezile de citare fiind semnate de secretara SC B.T., persoana care nu avea îndrituirea să o facă şi care nu avea nici o legătură cu pârâtul, fiind astfel încălcate normele imperative cu privire la modalitatea de citare, norme ce atrag nulitatea hotărârii pronunţate în cauză.
Curtea, având în vedere excepţiile de ordine publică invocate de recurent va proceda la analiza cu prioritate a acestora având în vedere că admiterea lor poate conduce la casarea sentinţei, situaţie în care analiza altor motive legate de fondul cauzei ar fi de prisos.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A.V.A.S. Bucureşti, recurentul susţine că la data introducerii acţiunii reclamanta A.V.A.S. Bucureşti nu avea calitatea şi interesul să promoveze o astfel de acţiune în condiţiile în care pachetul majoritar de acţiuni era vândut deja către recurent şi fiind calificată ca o acţiune societară, reclamanta nu avea mandatul special necesar pentru a exercita o acţiune în răspundere, mandat ce trebuia dat de către adunarea generală în condiţiile de qvorum stabilit de art. 112 din Legea nr. 31/1990. Astfel, fiind încălcate dispoziţiile art. 150 din Legea nr. 31/1990, reclamanta nu îndeplinea condiţiile obligatorii prevăzute în legea specială pentru a sta în justiţie.
Excepţia este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit cererii de chemare în judecată şi potrivit principiului disponibilităţii, A.V.A.S. Bucureşti a stabilit cadrul procesual şi obiectul acţiunii, acţiune în pretenţii izvorând din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiat între părţi, reclamanta fiind cea care a calificat de la bun început acest obiect, instanţa neavând căderea de a schimba obiectul acţiunii.
Pe de altă parte, temeiul de drept al acţiunii l-a constituit prevederile art. 998-999 C. civ., situaţie ce exclude o acţiune societară în angajarea răspunderii.
Astfel că în mod cert, acţiunea astfel promovată are caracterul unei acţiuni comerciale îndreptate împotriva cumpărătorului din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, în urma căruia recurentul a devenit acţionar majoritar. Tot o certitudine este şi faptul că prin acţiunea de faţă s-a invocat repararea prejudiciului creat de cumpărător SC S. SA, astfel cum rezultă din convenţia privind rezoluţiunea convenţională a contractului din 7 august 2001.
Caracterul unei acţiuni determină în primul rând competenţa materială a instanţei cu tot ceea ce decurge din aceasta şi în mai mică măsură determină existenţa sau inexistenţa legitimării procesuale. Ori, în speţă scopul urmărit de reclamantă prin deducerea litigiului în faţa instanţei determină capacitatea procesuală a acesteia, situaţie care nu se confundă cu capacitatea de a justifica un interes legitim.
Pe de altă parte, intimata A.P.A.P.S. este parte în convenţia de transmitere a acţiunilor, aşadar există în mod cert un raport juridic stabilit între părţi, raport supus analizei instanţei prin acţiunea astfel promovată.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A.V.A.S. Bucureşti, excepţie invocată de către recurent.
Cu privire la motivul de ordine publică invocat de recurent încadrat în dispoziţiile art. 304 alin. (5) C. proc. civ., instanţa apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit încheierii de şedinţă de la 23 octombrie 2002, termen la care au lipsit părţile, s-a dispus citarea acestora pentru data de 13 noiembrie 2002. În ceea ce priveşte procedura de citare cu pârâtul P.C., se constată că aceasta a fost viciată, fiind încălcate dispoziţiile art. 92 alin. (3), raportat la art. 100 alin. (7) C. proc. civ., în sensul că dovada de citare a fost semnată de o persoană fizică în calitate de secretară a SC B.T., persoana ce nu are legătură cu partea citată.
Ori, conform dispoziţiilor legale sus citate, citaţia va fi înmânată personal celui citat, ori în lipsa acestuia, unei persoane din familie sau oricărei alte persoane care locuieşte cu dânsul sau care, în mod obişnuit primeşte corespondenţa, situaţie ce se va menţiona în procesul verbal întocmit de agentul procedural.
Încălcarea normelor privind procedura de citare conduce la nulitatea hotărârii pronunţată în cauză, o atare situaţie fiind de natură să influenţeze asupra soluţiei date în lipsa părţii, citarea părţilor constituind o formalitate esenţială care asigură exercitarea dreptului la apărare.
Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., ce consacră o prezumţie de vătămare în privinţa nulităţilor exprese, actele îndeplinite cu încălcarea formelor legale sunt considerate nule.
În condiţiile în care motivul de ordine publică invocat de recurent s-a dovedit a fi fondat, Înalta Curte va da eficienţă dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. şi, în consecinţă, va admite recursul şi va casa sentinţa recurată.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2005, dispoziţie imperativă şi de imediată aplicare, Înalta Curte va trimite cauza spre rejudecare, în primă instanţă la Tribunalul Suceava, prilej cu care se vor putea pune în discuţie şi celelalte critici aduse soluţiei pronunţate, în acest cadru procesual fiind de prisos analiza acestora, în raport de soluţia pronunţată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a A.P.A.P.S. (A.V.A.S.) Bucureşti.
Admite recursul declarat de pârâtul P.C., împotriva sentinţei nr. 160 din 13 noiembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare în primă instanţă la Tribunalul Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 23 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5613/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5638/2005. Comercial → |
|---|
