ICCJ. Decizia nr. 5485/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5485/2005
Dosar nr. 2517/2005
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 17/ CA din 19 ianuarie 2005, pronunţată de Tribunalul Alba, secţia comercială si de contencios administrativ, in dosarul nr. 56302004, format ca urmare a strămutării cauzei de la Tribunalul Harghita, conform încheierii nr. 2720 din 16 septembrie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, a fost respinsă excepţia prematurităţii acţiunii, precum si, pe fond, acţiunea formulată de reclamanta S.I.F. T. SA Braşov, împotriva pârâtei SC B. SA Miercurea Ciuc, pentru anularea hotărârii A.G.A. din 4 martie 2004.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că adunarea generală a fost convocata la cererea reclamantei insă acţionarii in procent de 51,11 % au votat împotriva discutării pct. 2 si 3 din ordinea de zi, respectiv revocarea administratorului unic şi alegerea unui consiliu de administraţie, votul fiind bazat pe prevederile art. 16 din actul constitutiv care prevede expres ca societatea este condusa de un administrator unic, astfel încât s-ar impune in prealabil modificarea respectivei prevederi.
Curtea de Apel Alba, prin Decizia civilă nr. 84/ A din 15 aprilie 2005, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri, reţinând ca pentru discutarea pct. 2 si 3 din ordinea de zi a A.G.E.A. din data respectiva se impunea într-adevăr modificarea in prealabil a actului constitutiv şi a statutului societăţii la capitolul "administrarea societăţii", problema ce nu a fost inclusa in ordinea de zi întocmită in conformitate cu solicitările reclamantei.
În ceea ce priveşte hotărârea A.G.A. adoptată in aceeaşi zi, prin care s-a aprobat raportul administratorului unic întocmit şi prezentat tot la cererea reclamantei, în condiţiile art. 135 din Legea nr. 31/1990, s-a reţinut că nemulţumirile reclamantei în raport cu conţinutul lui nu atrag sancţiunea nulităţii, pentru asemenea situaţii fiind deschisa calea procedurală prevăzută de art. 1332 din aceiaşi lege, in forma anterioară ultimei republicări, respectiv desemnarea unui expert care să analizeze gestiunea societăţii şi in funcţie de rezultatul acestor verificări să sesizeze comisia de cenzori in vederea întocmirii raportului către adunarea generală.
Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs, in termenul legal, reclamanta S.I.F. T. SA, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acţiunii in anularea hotărârii A.G.A. din data de 4 martie 2004, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată pentru toate fazele procesuale.
Au fost invocate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora s-au susţinut următoarele:
Hotărârea nu cuprinde motivele de drept pe care se sprijină soluţia de respingere a apelului, nefiind indicat textul de lege in baza căruia s-a apreciat „corectitudinea" desfăşurării adunării generale in condiţiile arătate, ignorându-se prevederile legale imperative în baza cărora, în calitatea sa de acţionar deţinând 47,79 % din capitalul social al pârâtei, a promovat atât acţiunea cât şi apelul şi, mai mult, instanţa nu a arătat considerentele legale pentru care a înlăturat aplicabilitatea dispoziţiilor legale invocate de reclamanta, rezumându-se la o simpla expunere a unor considerente nemotivate in drept.
Au fost reiterate considerentele pentru care, în opinia recurentei, sunt incidente în speţa dispoziţiile art. 110 din OUG nr. 28/2002, modificata şi completată prin Legea nr. 525/2002, potrivit cărora administrarea societăţilor deţinute public se realizează în mod obligatoriu, printr-un consiliu de administraţie, cel puţin unul dintre membrii acestuia putând fi ales prin metoda votului cumulativ, precum si cele ale art. 108 din acelaşi act normativ si art. 129 din legea nr. 31/1990, prin prisma cărora era obligatorie includerea in ordinea de zi a tuturor aspectelor specificate în cererea formulată şi discutarea acestora, neexistând nici o etapa prealabilă de aprobare apriorică a punctelor înscrise în convocator ce urmează a fi discutate.
S-a solicitat, de asemenea, a se reţine că prezenta speţă nu se înscrie nici în ipoteza legala a art. 117 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, întrucât societatea pârâtă nu este o societate de tip închis, iar punctele 2 si 3 erau înscrise în convocator.
Cu privire la cererea de anulare a hotărârii de aprobare a raportului administratorului unic, s-a susţinut că societatea pârâtă este deţinută public şi se supune atât prevederilor OUG nr. 28/2002, cât si Legii nr. 31/1990, astfel încât este obligatorie publicarea tuturor hotărârilor in M. Of. si depunerea acestora spre menţionare la registrul comerţului, iar raportul a cărui întocmire s-a solicitat, în temeiul art. 1331 din Legea nr. 31/1990, trebuia să conţină elementele din anexa regulamentului nr. 2/1996 al C.N.V.M.
Examinând recursul prin prima motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arata în continuare.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este incident în situaţia când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină ori ea cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii. În sensul strict juridic al cuvântului, motivarea hotărârii însemna arătarea raţiunilor care îl determina pe judecător să admită ori să respingă o cerere. Ea implica arătarea motivelor de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum si cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor ori mijloacele lor de apărare.
În speţă, aspectele invocate de recurentă în dezvoltarea acestui motiv de recurs vizează numai nemotivarea în drept a hotărârii, respectiv neindicarea textelor legale în baza cărora s-a reţinut corectitudinea desfăşurării adunării generale şi s-a înlăturat aplicabilitatea textelor legale invocate de recurentă. Examinând din aceasta perspectiva hotărârea atacată, instanţa constată că motivarea sa corespunde exigentelor impuse de text, astfel încât acest motiv de recurs nu poate fi primit.
Pentru a reţine corectitudinea desfăşurării adunării generale extraordinare şi a respingerii discutării problemelor înscrie la pct. 2 şi 3 din ordinea de zi întocmită prin includerea tuturor propunerilor reclamantei indicate în cerere, instanţa de apel a avut în vedere dispoziţiile statutare, prin prisma cărora se impunea în prealabil modificarea actelor constitutive la capitolul "administrarea societăţii", discutarea acestei probleme nefiind solicitată de reclamantă şi inclusă în ordinea de zi. În aceste condiţii, discutarea respectivelor puncte ar fi impus oricum o hotărâre de respingere a propunerilor reclamantei, astfel încât nu se poate reţine că prin modalitatea de desfăşurare a adunării generale interesele sale au fost prejudiciate în vreun fel.
Au fost indicate, de asemenea textele de lege prin prisma cărora s-a concluzionat ca nemulţumirile reclamantei privind conţinutul raportului nu atrag sancţiunea nulităţii, neputându-se reţine că aceste texte sunt străine de natura pricinii.
Nu poate fi reţinută nici incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa de apel făcând o corecta aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză.
Rezulta astfel din actele dosarului ca societatea parata este o societate deţinută public, în sensul art. 4 alin. (2) si art. 104 din OUG nr. 28/2002, fiindu-i aplicabile atât dispoziţiile acestei ordonanţe cât şi cele ale legii nr. 31/1990. Potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (1) din OUG nr. 28/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 525/2002, „conducerea şi administrarea societăţilor deţinute public se va face în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, republicată şi modificată şi a prezentului capitol".
Prevederile din statutul societăţii potrivit cărora societatea este administrată de un administrator unic, persoana juridica de drept privat, de naţionalitate romană, nu sunt contrare Legii nr. 31/1990, iar cele ale OUG nr. 28/02 nu sunt în măsura să înlăture dispoziţiile acestei legi referitoare la conducerea şi administrarea societăţilor comerciale. Prin urmare, dispoziţiile art. 110 din OUG nr. 28/2002 sunt incidente numai in situaţia în care societatea este administrată de un consiliu de administraţie, neputând fi interpretate în sensul instituirii în exclusivitate a unei astfel de modalităţi de administrare, cum pretinde recurenta.
Existenta consiliului de administraţie nu este obligatorie pentru societăţile deţinute public, acestea putând fi gestionate şi de un administrator unic, determinantă fiind în acest sens voinţa exprimată de adunarea generala a acţionarilor prin actul constitutiv.
Pe de alta parte, chiar şi în ipoteza acceptării unei astfel de interpretări, se impunea modificarea actelor constitutive, în condiţiile legii, anterior luării unei hotărâri asupra propunerilor reclamantei înscrise la pct. 2 şi 3 al ordinii de zi indicate în convocator.
Este indiscutabil faptul că instanţa de apel poate să-si însuşească motivarea primei instanţe, dacă situaţia de fapt şi apărările înaintea ei au rămas neschimbate, cum este cazul în speţă cu privire la aspectele ce vizează conţinutul raportului administratului unic şi a tezei pretinsului „concert fraudulos". Aceasta întrucât efectul devolutiv al apelului nu face să dispară hotărârea apelată, ci numai dă apelantului dreptul de a repune în discuţie faptele, instanţa de apel fiind obligată, la rândul său, în caz de reformare, să motiveze împrejurările ce au determinat-o să schimbe soluţia primei instanţe, ceea ce în cauză nu s-a dispus.
În conformitate cu dispoziţiile art. 106 din OUG nr. 28/2002, invocate de reclamanta în acţiunea introductivă, acţionarul care deţine, individual sau împreună cu alţi acţionari, cel puţin 5 % din acţiunile emise de societăţile deţinute public pot solicita trimestrial auditorilor sau cenzorilor rapoarte cu privire la anumite operaţiuni din gestiunea acesteia. În urma solicitării, administratorul şi persoanele însărcinate cu supravegherea gestiunii sunt obligate sa analizeze operaţiunea reclamata şi să întocmească, în termen de 15 zile, un raport care va fi transmis spre publicare în buletinul C.N.V.M.
Pentru situaţia în care nu se dă curs acestei solicitări, ori evaluarea nu s-a făcut în mod corespunzător, este instituită o procedura similară celei prevăzute de art. 136 din Legea nr. 31/1990, republicată şi renumerotată, acţionarul respectiv putând solicita instanţei numirea unui expert. Reclamanta însăşi a făcut de altfel referire şi la prevederile acestei din urma legi care reglementează dreptul de informare al acţionarilor.
În speţă, aceste etape nu au fost parcurse, reclamanta solicitând direct convocarea adunării generale ordinare şi înscrierea în ordinea de zi a propunerii privind prezentarea raportului administratorului cu privire la principalele operaţiuni financiare şi patrimoniale, situaţia patrimonială a societăţii la data de 31 decembrie 2003 şi situaţia preliminară (estimată) a realizării bugetului de venituri şi cheltuieli, aspecte ce, în mod evident, nu pot fi circumscrise respectivelor ipoteze, pretinsele operaţiuni a căror verificare se susţine că s-ar fi solicitat nefiind individualizate într-o măsură suficientă pentru a se asigura examinarea lor în cadrul respectivelor proceduri.
Abstracţie făcând de aceste considerente, se impune precizarea că şi asupra neregulilor sesizate în cadrul acelor proceduri urmează să hotărască tot adunarea generala, în speţă raportul întocmit fiind aprobat cu un procent de 51,11 % din voturile exprimate.
Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. T. SA Braşov, împotriva deciziei nr. 84 din 15 aprilie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată in şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5410/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5489/2005. Comercial → |
|---|
