ICCJ. Decizia nr. 5572/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5572/2005
Dosar nr. 3358/2005
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25 februarie 2005 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, prin declinare de competenţă de la Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, conform sentinţei civile nr. 475 din 28 ianuarie 2005, B.R.M.L., instituţie publică cu personalitate juridică, a formulat în numele I.N.M.L., unitate fără personalitate juridică, contestaţie la executare în contradictoriu cu C.A.S.M.B. şi A.V.A.S., împotriva executării silite a titlului executoriu, înştiinţare de plată din 14 noiembrie 2003, emis de C.A.S.M.B., precum şi împotriva procesului verbal de sechestru încheiat la 7 octombrie 2004 de către executorii din cadrul A.V.A.S.
În motivarea contestaţiei la executare formulată, contestatoarea susţine că a fost înştiinţată la data de 20 noiembrie 2003 de C.A.S.M.B. că figurează în evidenţele instituţiei cu obligaţii de plată restante la F.N.U.A.S.S., în cuantum de 1.873.505.005 lei, urmând să achite suma datorată în contul A.V.A.S., în temeiul OUG nr. 95/2003, privind preluarea de către A.V.A.S., în vederea executării silite a unor creanţe bugetare.
Mai susţine contestatoarea că în luna decembrie 2003 a depus la C.A.S.M.B. declaraţiile rectificative prin care se regularizau obligaţiile de plată către C.A.S.M.B. şi C.O., astfel că nu are nici un debit restant.
În cauză intimata creditoare A.V.A.S. a formulat la data de 22 martie 2005 cerere de chemare în garanţie a C.A.S.M.B., solicitând ca în situaţia în care se va admite contestaţia şi se va constata că titlul în baza căruia s-a pornit executarea este inexistent, să fie obligată C.A.S.M.B. să rectifice protocolul din 17 noiembrie 2003 şi să anuleze cesiunea de creanţă aferentă debitorului B.R.M.L.
Prin sentinţa comercială nr. 90 din data de 14 iulie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis contestaţia la executare, a anulat formele de executare, respectiv titlul executoriu, înştiinţarea de plată din 14 noiembrie 2003 emisă de C.A.S.M.B. şi procesul verbal de sechestru, încheiat de executorii intimatei A.V.A.S. şi totodată a respins cererea de chemare în garanţie ca nefondată, iar intimata creditoare A.V.A.S. a fost obligată la plata sumei de 793 RON cheltuieli de judecată către contestatoare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut din probele administrate, cu înscrisuri şi expertiză contabilă că, contestatorul nu are debite faţă de C.A.S.M.B., care în mod greşit a transmis creanţa spre executare către A.V.A.S., creanţă care era achitată la acel moment.
În contra acestei sentinţe a declarat în termen legal, recurs, intimata creditoare A.V.A.S., solicitând în principal modificarea în tot a sentinţei şi respingerea contestaţiei la executare formulată, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinţei fondului în sensul admiterii cererii de chemare în garanţie a intimatei C.A.S.M.B.
Recurenta şi-a întemeiat criticile pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa a aplicat greşit legea şi, totodată în temeiul art. 3041 C. proc. civ., a solicitat examinarea cauzei sub toate aspectele, susţinând în dezvoltarea criticilor următoarele:
- excepţia prematurităţii introducerii acţiunii în condiţiile în care nu au fost respectate dispoziţiile art. 46 din OUG nr. 51/1998, privind obligativitatea procedurii prealabile în litigiile privind creanţele preluate de A.V.A.S.;
- excepţia prescrierii dreptului material la acţiune, în sensul depăşirii termenului de şase luni prevăzut de art. 49 din OUG nr. 51/1998 şi având în vedere faptul că, titlul executoriu a fost comunicat contestatorului la data de 4 decembrie 2003;
- excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în raport de art. 176 Cod Fiscal, potrivit cărora un act administrativ fiscal se contestă sub sancţiunea decăderii în termen de 30 de zile de la data când debitorul a luat cunoştinţă de act, iar potrivit art. 401 C. proc. civ., termenul pentru formularea contestaţiei la executare este de 15 zile de la data luării la cunoştinţă, ori în cauză contestatorul a luat cunoştinţă de titlul executoriu la 4 decembrie 2003;
- în mod greşit instanţa a anulat titlul executoriu deoarece debitul înregistrat de contestatoare faţă de F.N.U.A.S.S., provine din neconcordanţele între sumele plătite de contestatoare în baza unor declaraţii eronate şi obligaţiile calculate de C.A.S.M.B.;
- cererea de chemare în garanţie a fost respinsă în mod greşit faţă de dispoziţiile art. 3 din OUG nr. 95/2003, potrivit cărora cedentul C.A.S. garantează valabilitatea, realitatea şi actualitatea creanţelor transferate, iar în condiţiile inexistenţei debitului C.A.S.M.B. este obligată să rectifice protocolul şi să anuleze cesiunea de creanţă.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Referitor la excepţii:
1.1. Dispoziţiile art. 46 din OUG nr. 51/1998, prevăd obligaţia reclamantului, în litigiile privind creanţele preluate de A.V.A.S., de a comunica cerere şi actele pe care se întemeiază prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora în instanţă, ceea ce echivalează cu un veritabil fine de neprimire, la depunerea cererii. Odată primită cererea introductivă şi comunicată împreună cu actele şi citaţia A.V.A.S. - ului, excepţia prematurităţii cererii apare ca neîntemeiată în raport de raţiunea avută în vedere de legiuitor de a asigura, prin modalitatea de comunicare prescrisă, celeritatea soluţionării cererilor ce fac obiectul reglementării.
1.2. Excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în raport de termenele statuate de art. 49 din OUG nr. 51/1998 este nefondată, faţă de data de 4 decembrie 2003, când contestatorul a luat cunoştinţă de titlul executoriu şi data introducerii contestaţiei 22 octombrie 2004, înăuntrul termenului de 12 luni prevăzut de actul normativ evocat.
1.3. Litigiul ce face obiectul examinării este supus dispoziţiilor speciale cuprinse în OUG nr. 51/1998, referitoare la competenţa materială a instanţei, prescripţia dreptului material la acţiune şi procedura de soluţionare a cauzelor, astfel încât invocarea dispoziţiilor OG nr. 92/2003 este lipsită de relevanţă în cauză.
Cu privire la fondul cauzei.
2. Potrivit expertizei contabile efectuată în cauză, contestatoarea nu are debite restante generatoare de penalităţi la asigurările sociale de sănătate în perioada 1999 – ianuarie 2002, situaţie confirmată prin adresa din 8 iunie 2004 de C.O., aşa încât, în mod corect instanţa a anulat titlul executoriu şi procesul verbal de sechestru întocmit de executorii intimatei recurente.
3. Critica vizând soluţionarea cu încălcarea legii a cererii de chemare în garanţie a intimatei C.A.S.M.B., este deasemeni nefondată.
Chemarea în garanţie formulată pe calea unei cereri incidentale, într-un proces în curs, semnifică introducerea forţată în proces a unui terţ, garant sau titularul obligaţiei de despăgubire, pentru ca astfel cererea de chemare în garanţie să fie soluţionată odată cu cererea principală.
Ori, această ipoteză nu este îndeplinită, chematul în garanţie era deja parte, intimat în cauză.
Distinct de aceasta, obiectul litigiului îl constituie anularea titlului executoriu emis împotriva contestatorului, iar obiectul cererii de chemare în garanţie vizează raporturile ce rezultă din prevederile OUG nr. 95/2003 între A.V.A.S. şi C.A.S.M.B. în legătură cu transferul creanţelor bugetare către A.V.A.S., pentru valorificare.
Solicitarea recurentei intimate A.V.A.S. de rectificare a protocolului încheiat cu intimata chemată în garanţie în sensul eliminării creanţei faţă de contestatoare, ca fiind stinsă, excede competenţei instanţei investite cu soluţionarea contestaţiei la executare care are ca obiect examinarea valabilităţii titlului executoriu emis.
Potrivit art. 4 din OUG nr. 95/2003, privind preluarea de către A.V.A.S. a unor creanţe bugetare în vederea încasării şi livrării lor la F.N.U.A.S.S., în cazul în care, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, instanţa desfiinţează titlul de creanţă şi /sau titlul executoriu, transferul creanţei bugetare este nul, părţile fiind repuse de drept în situaţia anterioară realizării acestuia.
Prin urmare textul instituie o nulitate „ex lege" cu consecinţa repunerii de drept a părţilor în situaţia anterioară transferului creanţei, astfel încât cele două părţi implicate A.V.A.S. şi respectiv C.A.S., urmează ca pe calea protocolului prevăzut la art. 2 din ordonanţă, în considerarea principiului simetriei actelor juridice, să facă aplicarea dispoziţiilor art. 4 mai sus evocate. De altfel OUG nr. 95/2003 instituie atribuţii în sarcina ambelor instituţii implicate în aplicarea ei, aşa încât şi sub acest aspect cererea de chemare în garanţie, astfel cum a fost formulată, este nefondată.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
Cererea de cheltuieli de judecată formulată de către intimată va fi respinsă, aceasta nefăcând dovada cheltuielilor ocazionate cu soluţionarea prezentului recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea A.V.A.S. Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 90 din 14 iulie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Respinge cererea de cheltuieli de judecată a intimatului B.R.M.L. Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5503/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5613/2005. Comercial → |
|---|
