ICCJ. Decizia nr. 5529/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5529/2005
Dosar nr. 2511/2005
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 136 din 10 februarie 2005, Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC I.C. SA Mediaş, împotriva pârâtei SC C.C. SA Mediaş.
Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei suma de 15.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut că acţiunea a rămas fără obiect, întrucât la data de 31 decembrie 2004 pârâta a predat reclamantei spaţiul cu tot inventarul aferent.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia nr. 105 din 13 mai 2005, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ.
În motivarea deciziei s-a reţinut, în esenţă, că instanţa de fond a respins în mod corect acţiunea ca lipsită de obiect întrucât la expirarea contractului, 31 decembrie 2004, pârâta a predat reclamantei spaţiul închiriat.
De asemenea, s-a reţinut că s-au aplicat corect prevederile art. 274 C. proc. civ., întrucât acţiunea reclamantei a fost respinsă pe motivul expirării contractului şi predării spaţiului închiriat.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., susţinând că motivele hotărârii sunt străine de natura pricinii şi că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea legii.
Ulterior, recurenta, prin reprezentantul prezent la dezbateri a precizat că nu mai susţine primul motiv de recurs.
Recurenta susţine că în mod nelegal a fost obligată la cheltuieli de judecată de instanţa de fond.
Recursul este neîntemeiat.
Potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Din verificarea probelor administrate în cauză rezultă că instanţele au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., întrucât rezilierea contractului de locaţie de gestiune, prelungit prin act adiţional, a fost cerută anterior împlinirii termenului contractual, iar pârâta a predat spaţiul şi inventarul aferent la termenul prevăzut, 31 decembrie 2004.
În consecinţă, recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC I.C. SA Mediaş, împotriva deciziei nr. 105/ A din 13 mai 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5525/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5532/2005. Comercial → |
|---|
