ICCJ. Decizia nr. 5721/2005. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5721/2005
Dosar nr. 3252/2005
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea 95/ A din 31 ianuarie 2005, Judecătoria Mediaş a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulată de creditoarea SC T.C. SRL Sibiu, împotriva debitorului S.A.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia civilă nr. 404/ A din 25 martie 2005 a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat de debitor în favoarea Tribunalului Sibiu, având în vedere modificările Codului de Procedură Civilă prin OUG nr. 65/2001 şi Legea nr. 493/2004.
Tribunalul Sibiu, prin Decizia civilă nr. 231 din 21 iunie 2005 a declinat competenţa în favoarea curţii de apel, a constatat conflict negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Tribunalul a reţinut că dispoziţiile art. 339 alin. (3) C. proc. civ., stabilesc competenţa de soluţionare a apelului declarat împotriva încheierilor pronunţate de preşedintele judecătoriei, tribunalelor, dar încheierea 85/ A din 31 ianuarie 2005 nu a fost pronunţată de preşedintele judecătoriei aşa încât competenţa aparţine curţii de apel.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie caracterizează cererea de încuviinţare a executării silite ca fiind o acţiune contencioasă care se supune regulilor prevăzute în Cartea V.
Dispoziţiile art. 3731 C. proc. civ., prevăd că cererea de executare se depune la executorul judecătoresc, iar instanţa, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor încuviinţează executarea silită.
În procedura necontencioasă regulile sunt diferite: persoanele sunt citate şi obligate să dea lămuriri privind competenţa, pot interveni în procesul care se judecă în camera de consiliu; executarea poate fi suspendată cu sau fără cauţiune iar apelul îl poate face orice persoană chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea cererii. Asemenea norme se întâlnesc în reglementarea executării silite iar cererea de încuviinţare are un caracter contradictoriu întrucât debitorul nu a executat de bunăvoie obligaţia stabilită în titlul executoriu.
Competenţa va fi stabilită la Tribunalul Sibiu, având în vedere desesizarea instanţelor, tribunalului şi curţii de apel şi dispoziţiilor art. 725 alin. (1) C. proc. civ., în raport cu modificările aduse de Legea nr. 219/2005 relative la competenţa materială a instanţelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa soluţionării apelului declarat de debitorul S.A., împotriva încheierii nr. 95/ A din 31 mai 2005 a Judecătoriei Mediaş, în favoarea Tribunalului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 5705/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5727/2005. Comercial → |
---|