ICCJ. Decizia nr. 5732/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5732/2005
Dosar nr. 11046/2004
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 3770, pronunţată de secţia a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti la data de 16 martie 2004, în dosarul nr. 15028/2003, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului O.N.R.C. şi s-a respins acţiunea formulată de reclamantul, M.B. împotriva acestui pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, şi, ca neîntemeiată, acţiunea completată, formulată în contradictoriu cu pârâţii O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi SC E.T.C. SRL.
Spre a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în soluţionarea excepţiei, că faţă de dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 314/2004 pârâtul, O.N.R.C. nu are calitate procesuală pasivă iar, pe fond, că reclamantul nu a făcut dovada că societatea se încadrează în una din situaţiile expres prevăzute de art. 5 pct. 2 alin. (4) din Legea nr. 314/201, introdus prin Legea nr. 482/2002 pentru aprobarea OUG nr. 181/2001, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 314/2001, respectiv dovada unei creanţe certe a reclamantului faţă de SC E.T.C. SRL, întrucât înscrisurile depuse în probaţiune nu pot constitui titlu de creanţă, conform art. 3 din OG nr. 61/2002.
Apelul formulat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de secţia a V-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 479, pronunţată la data de 28 noiembrie 2004, în dosarul nr. 961/2004.
Pentru a pronunţa menţionata decizie, instanţa de control judiciar, raportând hotărârea atacată motivelor de apel invocate, a apreciat că acestea sunt nefondate, întrucât datoria invocată, neconstituindu-se în venit la bugetul de stat, nu se încadrează în situaţiile prevăzute, limitativ, de Legea nr. 428/2002.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs apelantul reclamant, M.B., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a evocat conţinutul prevederilor art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., arătându-se, în mod concret, că, instanţa de apel a considerat, eronat, că sumele în discuţie nu constituie venituri la bugetul de stat, faţă de dispoziţiile Legii nr. 189/1998, aplicabilă la data înregistrării debitelor de către societate, critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul nedezvoltând, conform cerinţelor legale, motivul invocat, prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., spre a putea fi examinat, iar prevederile art. 3041, invocate, nu-şi găsesc incidenţa, în speţă, având în vedere că recursul dedus judecăţii nu a fost declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, ci chiar împotriva deciziei pronunţate în apel.
Recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001, pentru reglementarea situaţiei unor societăţi comerciale, astfel cum a fost modificată şi completată prin OUG nr. 181/2001, aprobată şi completată prin Legea nr. 428/2002, radierea dispusă conform acestor dispoziţii speciale, este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societăţile comerciale cu datorii faţă de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, la datoria publică internă precum şi faţă de alţi creditori cu care au litigii aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti.
Rezultă că pentru a induce aplicarea acestor dispoziţii legale este necesară dovada existenţei unui titlu executoriu pentru o creanţă bugetară certă, lichidă şi exigibilă care să facă venit la bugetul de stat, ori înscrisurile depuse de reclamant în probaţiune nu fac dovadă valabilă în acest sens, iar dispoziţiile Legii finanţelor publice locale nr. 189/1988 nu sunt incidente în speţă.
Aşa fiind, constatând neîndeplinite, în cauză, condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva evocatei decizii pronunţată de instanţa de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M.B., împotriva deciziei nr. 479 din 8 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5727/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5736/2005. Comercial → |
|---|
