ICCJ. Decizia nr. 5853/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5853/2005
Dosar nr. 1387/2005
Şedinţa publică din 7 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 93 din 3 februarie 2004 Judecătoria Slatina a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei SC A. SA Slatina introdusă împotriva pârâtei A.P.S., având ca obiect pretenţii comerciale în sumă de 427.193.352 lei şi anume:
- 150.019.458 lei, taxe comerciale; 140.663.382 lei, energie termică; 22.218.966 lei, prestări diverse; 114.291.546 lei, majorări de întârziere pentru perioada ianuarie – martie 2001.
Pentru a hotărî, prima instanţă a reţinut că între reclamantă şi pârâtă s-au încheiat contractele comerciale din 3 mai 1999 şi din 23 decembrie 1998, însă, în anul 2001 nu s-a încheiat nici un contract de abonament prestări diverse şi nici nu s-a făcut dovada prestării unor astfel de servicii către pârâtă astfel că facturile emise pentru suma de 22.218.966 lei, cu titlu de prestări diverse nu pot constitui titlu pentru obligarea pârâtei la plată, aceasta fiind nedatorată, întrucât nu au la bază un contract între părţi.
Instanţa de fond a mai reţinut, privitor la suma de 150.019.458 lei pretinsă de reclamantă cu titlu de contravaloare taxe comunale, că pârâta a făcut dovada achitării acestora aşa încât solicitarea reclamantei nu are suport probator.
Totodată, instanţa de judecată a considerat că pârâta nu datorează cu titlu de contravaloare energie electrică suma de 140.663.382 lei, aşa cu a pretins reclamanta întrucât pârâta a făcut dovada achitării în teren a acesteia.
Prima instanţă a apreciat că pârâta nu datorează nici penalităţile de întârziere solicitate de reclamantă, deoarece pârâta a făcut dovada achitării în termen a obligaţiilor sale contractuale, deci clauza penală stipulată în acordul părţilor nefiind operantă.
Prin Decizia nr. 64 din 5 martie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC A. SA Slatina, împotriva hotărârii instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut în esenţă, ca fiind nedatorate pretenţiile reclamantei.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs reclamanta SC A. SA Slatina, invocând motivele prevăzute de punctele 8 şi 9 din art. 304 C. proc. civ. şi solicitând modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului şi pe fond admiterea acţiunii precizate cu obligarea pârâtei la plata sumei de 162.882.348 lei, contravaloare servicii de gospodărie comunală, a sumei de 144.291.546 lei, majorări de întârziere şi a taxelor de timbru.
În concret, recurenta reclamantă a arătat următoarele:
Contestăm reţinerile instanţei de apel, reţineri contrazise de probele din dosarul cauzei pentru următoarele considerente:
- deşi pârâta depune documente prin care arată plata, după data introducerii cererii de chemare în judecată la instanţa de fond, numai a facturilor de taxe comunale, instanţa de apel exonerează pârâta de la plata tuturor facturilor pe considerentul că au fost achitate, deşi acest fapt nu a fost dovedit în cursul judecăţii.
- nu există refuzuri la facturile de energie termică, refuzuri efectuate conform art. 5.7 din contractul din 23 decembrie 1998, prin care să se atenţioneze furnizorul de energie asupra calităţii serviciilor prestate;
- Curtea de Apel reţine punctul de vedere al pârâtei – intimate că energia termică nu a fost furnizată la temperatura de 75 grade, deşi conform contractului comercial din 23 decembrie 1998 exista obligaţia furnizorului de a livra agent termic la 40 – 60 grade (art. 6.1 din contract) instanţa nu are competenţa de a modifica prevederile unei convenţii legal încheiate între părţi, convenţie care are putere de lege între părţile contractante. Deşi SC A. SA Slatina nu avea obligaţia contractuală şi nici legală de a livra agent termic la 75 grade şi instanţa de control judiciar nu putea să exonereze pârâta de la plata acestor facturi de energie termică:
- intimata pârâtă recunoaşte, la finale fiecărei luni de livrare a agentului termic, furnizarea agentului termic şi certifică calitatea acestora prin semnătură şi ştampilă. Există depuse la dosarul cauzei, anexă la fiecare factură de energie termică şi confirmările lunare ale A.P.S. efectuate în baza HG nr. 425/1994;
- Contractul din 27 iulie 1998 şi facturile de prestaţii diverse au fost anulate în întregime de instanţa de judecată deşi nu exista nici un temei pentru înlăturarea de la plată a acestor facturi deoarece:
- contractul era valabil pe perioada litigiului;
nu există nici o modificare a acestui contract prin act adiţional şi nici o cauză de încetare a acestuia;
- instanţa modifică unilateral prevederile acestui contract punând în sarcina SC A. SA Slatina obligaţia de a demonstra că s-au efectuat aceste servicii. Unde există în acest contract clauza potrivit căreia SC A. SA ar fi obligată să întocmească anumite documente, situaţii de plată, verificări prin care să demonstreze s-au efectuat aceste servicii lunare.
- reiterăm faptul că în speţă este vorba de un contract de abonament, prin care se asigură întreţinerea unor instalaţii, reţele şi efectuarea reparaţiilor accidentale. În cazul în care aceste servicii nu se efectuează, având în vedere caracterul de continuitate al serviciului, beneficiarul este în drept să formuleze reclamaţii, solicitări de diminuare a valorii facturilor sau chiar rezilierea contractului. În această cauză nu s-au respectat aceste etape iar pârâta s-a mulţumit numai să nu le achite (fără nici un document de susţinere) şi să afirme în anul 2004 că serviciile furnizate în 2001 nu s-au efectuat, iar instanţa de judecată reţine numai argumentele acestei părţi apărând în mod subiectiv o parte care nu a dat dovada de diligenţa unui proprietar.
Având în vedere documentele menţionate anterior, documente depuse la dosarul cauzei considerăm că SC A. SA Slatina şi-a dovedit pretenţiile deduse judecăţii (art. 1169 C. civ.) depunând la dosarul cauzei contracte comerciale, facturi, recunoaşteri ale pârâtei, confirmări lunare ale serviciilor prestate.
Având în vedere că o parte din serviciile furnizate au fost achitate cu întârziere iar o parte nu sunt achitate nici în prezent pârâtei i s-au calculat şi emis facturi de majorări de întârziere conform Legii nr. 198/1997 şi clauzelor penale din cele 3 contracte comercial încheiate cu pârâta şi depuse la dosarul cauzei, în valoare de 114.291.546 lei.
Recursul reclamantei este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, din actele dosarului şi examinând Decizia atacată prin prisma motivelor de recurs în ansamblul lor se constată că, în mod corect instanţa de apel a considerat ca fiind nedatorate pretenţiile reclamantei, aceasta nedovedind cu nici un mijloc de probă serviciile pe care le-ar fi prestat pârâtei.
Cum criticile aduse deciziei pronunţată în apel nu pot fi primite, acestea fiind fără suport legal şi nedovedite cum Decizia recurată a fost dată cu interpretarea corectă a actului juridic dedus judecăţii şi cu aplicarea justă a legii, instanţa de recurs urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA Slatina, împotriva deciziei nr. 64 din 4 martie 2005 a Curţii de Apel Craiova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5826/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5878/2005. Comercial → |
|---|
