ICCJ. Decizia nr. 5878/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5878/2005
Dosar nr. 11199/2004
Şedinţa publică din 8 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25 februarie 2004, reclamanta B.E. a chemat-o în judecată pe pârâta SC E. SA Medgidia, pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, instanţa să anuleze contractul privind furnizarea de apă potabilă, evacuarea apelor uzate, menajere şi colectare a reziduurilor menajere pentru populaţie înregistrat la 20 iulie 1994, cu cheltuieli de judecată, motivând că la încheierea contractului consimţământul său a fost „viciat prin dol".
De asemenea a solicitat obligarea pârâtei la montarea de contoare pentru consumul de apă rece, în condiţiile HG nr. 348/1993.
Judecătoria Medgidia, prin sentinţa civilă nr. 420 din 25 februarie 2004 a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Constanţa.
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a respins ca nefondată acţiunea reclamantei, reţinând prin sentinţa civilă nr. 5465 din 11 iunie 2004 că cele două condiţii cerute pentru a invoca dolul ca viciu de consimţământ, respectiv, să fie determinat prin încheierea actului juridic şi să provină de la cealaltă parte, nu au fost îndeplinite şi că împrejurarea că pârâta nu a montat aparate de măsurare nu atrage anularea actului juridic, reclamanta putând solicita instalarea contoarelor de apă rece şi energie termică în devans faţă de programul la care face referire art. 6 din HG nr. 348/1993. A mai reţinut instanţa că nici susţinerea reclamantei cum că nu cunoştea dispoziţiile HG nr. 348/1993 la data încheierii contractului, nu poate fi avută în vedere deoarece nimeni nu poate invoca în apărare necunoaşterea legii.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, aşa cum rezultă din Decizia nr. 296/ COM din 25 octombrie 2004, prin care s-a reţinut temeinicia sentinţei pronunţate de instanţa de fond, pentru aceleaşi motive invocate de aceasta în motivarea hotărârii.
Împotriva acestei decizii reclamanta B.E. a declarat recurs susţinând că hotărârile atacate sunt netemeinice şi nelegale, întrucât instanţele nu au aplicat corect dispoziţiile HG nr. 348/1993 şi ale contractului încheiat deoarece contoarele trebuiau să fie montate de distribuitor pe cheltuiala proprie până la 31 decembrie 2004, că refuzând să-şi respecte obligaţia a obţinut venituri necuvenite de la reclamantă, calculându-i consumurile la pauşal. A susţinut că însuşi faptul că i-a fost prezentat contractul spre semnare la data de 20 iulie 1994 este un mijloc viclean de a-i obţine acceptul de calculare a consumurilor la pauşal, deoarece termenul limită de montare a contoarelor era 31 decembrie 1994.
Recursul este nefondat.
Din analiza actelor şi lucrările dosarului rezultă că între părţile în litigiu a fost încheiat contractul din 20 iulie 1994, privind furnizarea apei potabile, evacuarea apelor uzate menajere şi colectare a reziduurilor menajere pentru populaţie. Contractul a fost încheiat pe perioadă nedeterminată, art. 6 lit. c), stabilind că furnizorul se obligă să calculeze lunar, pe baza înregistrării aparatului de măsură cantitatea de apă potabilă şi cantitatea de apă uzată şi meteorică preluată prin reţeaua de canalizare. În cazul defectării aparatului de măsură sau a lipsei acestuia, consumurile se stabilesc în sistem pauşal pe baza normelor de consum existente.
Dispoziţiile contractului sunt în concordanţă cu prevederile Hotărârii nr. 348 din 20 iulie 1993, respectând art. 2 şi 3 din aceasta, referitoare la încheierea contractelor de distribuţie între consumatori şi distribuitori precum şi la determinarea consumurilor de apă şi energie termică.
Art. 6 din hotărârea mai sus menţionată se referă la achiziţionarea şi montarea contoarelor pentru populaţie şi are în vedere realizarea acestei operaţiuni în etape, aprobate de consiliile locale, aceşti consumatori putând solicita montarea contoarelor de apă rece şi energie termică în devans, faţă de programul stabilit, pe cheltuiala lor.
Art. 7 din aceeaşi hotărâre se referă la agenţii economici şi instituţii publice cu branşamente separate, nefiind aplicabil în speţă.
Se constată deci că reclamanta a încheiat cu pârâta un contract valabil, acesta necuprinzând dispoziţii contrare legii, care să determine nulitatea acestuia. Cât despre invocarea dolului ca viciu de consimţământ, reclamanta nu face dovada existenţei unei erori provocate care să determine încheierea actului juridic.
Dolul este acel viciu de consimţământ care constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a determina să încheie un anumit act juridic. Ca viciu de consimţământ, dolul este alcătuit din două elemente: un element obiectiv, material care constă în utilizarea de mijloace viclene pentru a induce în eroare şi un element subiectiv, intenţional, ce constă în intenţia de a induce în eroare o persoană pentru a încheia actul juridic. Pentru a fi viciu de consimţământ dolul trebuie să îndeplinească cumulativ două cerinţe: să fie determinant pentru încheierea actului juridic, să provină de la cealaltă parte (art. 960 C. civ.).
Ori în speţă reclamanta nu a probat nici elementul obiectiv nici pe cel intenţional care să determine inducerea sa în eroare în vederea încheierii contractului; contractul necuprinzând nici o dispoziţie care să încalce HG nr. 348/1993, dimpotrivă cuprinzând clauze prin care să determine consumurile în oricare dintre situaţiile posibile. Faptul că actul juridic invocat, respectiv contractul a fost încheiat la 20 iulie 1994 şi nu după 31 decembrie 1994 nu are relevanţă în cauză pe de-o parte deoarece obligativitatea montării contoarelor conform art. 7 din HG nr. 318/1994, până la data de 31 decembrie 1994, revine instituţiile publice şi agenţilor economici cu branşamente separate, care nu fac obiectul litigiului; pe de altă parte pentru că la momentul încheierii contractului HG nr. 318/1994 era în vigoare, reclamanta fiind obligată să o cunoască, necunoaşterea legii neputând fi invocată în apărare. Se reţine de asemenea că distribuitorul nu s-a obligat prin contract să monteze contorii până la un anumit termen, dar nici nu a exclus posibilitatea determinării consumurilor în baza înregistrărilor aparatelor de măsură care, conform HG nr. 318/1993 puteau fi montate la cererea consumatorului în devans pe cheltuiala sa.
În aceste împrejurări se constată că hotărârea atacată este la adăpost de orice critică, recursul urmând a fi respins, conform dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta B.E., împotriva deciziei nr. 296 din 25 octombrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5853/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5882/2005. Comercial → |
|---|
