ICCJ. Decizia nr. 590/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tg. Jiu sub nr. 9796 din 14 iulie 2003, reclamanta P.M.D., administrator al SC P. 1 SRL Tg. Jiu l-a chemat în judecată pe pârâtul P.C.D., administrator al SC P. SRL 2 Tg. Jiu pentru a fi obligat să-i permită accesul în incinta unității sale în vederea ridicării a trei rezervoare de 3.500 l., 8.000 l. și 16.500 l.
în motivarea acțiunii a susținut că prin actul adițional din 5 octombrie 1998 SC P. SRL Tg. Jiu s-a divizat în două filiale (secții) independente, cei doi asociați, ea și pârâtul au împărțit patrimoniul, dar trei rezervoare ce i-au fost repartizate au rămas în posesia pârâtului care refuză să i le predea.
Tribunalul Gorj, investit cu soluționarea litigiului, ca urmare a declinării cauzei de către Judecătoria Tg. Jiu, prin sentința civilă nr. 1893 din 28 noiembrie 2003, a respins acțiunea, ca nefondată, reținând că reclamanta nu a dovedit că este proprietara bunurilor respective, iar ulterior divizării societății cele trei rezervoare au fost înstrăinate SC D.T. SRL Tg. Jiu, prin intermediul numitei P.M.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta arătând că instanța și-a însușit apărarea pârâtului fără a ține seama de susținerile ei, în sensul că rezervoarele au fost facturate către SC D.T., dar nu au fost predate efectiv și ea se află în imposibilitate să le ridice.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 124 din 22 martie 2004, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că soluția de respingere a acțiunii este corectă, dar pentru alte considerente decât cele avute în vedere de tribunal.
Substituind motivarea, Curtea de Apel a reținut că actul adițional încheiat la 5 octombrie 1998 nu constituie un proiect de divizare al SC P. SRL Tg. Jiu, întrucât nu a fost parcursă procedura prevăzută de dispozițiile art. 233 - art. 245 din Legea nr. 31/1990 și ca atare nu s-au înființat filiale, ci doar secții care nu au personalitate juridică.
Deoarece părțile nu au capacitate de folosință și capacitate de exercițiu a drepturilor procesuale nu pot avea nici calitatea de a formula acțiune în justiție și de a figura ca pârâtă, fiind astfel întemeiată excepția prevăzută de dispozițiile art. 43 C. proc. civ.
în termen legal reclamanta a declarat recurs susținând că litigiul privește pe cei doi administratori P.M.M. și P.C.D. și chiar în lipsa calității lor procesuale, pârâtul fiind debitor trebuia obligat să-i permită accesul în unitate pentru a ridica cele trei rezervoare.
A invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Conform art. 41 alin. (2) C. proc. civ., asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată, dacă au organe proprii de conducere.
în cazul de față, cele două secții coordonate de părți nu au organe proprii de conducere și ca atare lipsindu-le capacitatea procesuală de folosință nu au posibilitatea de a fi parte în procesul civil.
întrucât excepția lipsei calității de folosință, este o excepție de fond absolută și peremptorie în mod temeinic, instanța de apel a admis-o și a respins acțiunea formulată de reclamantă.
Față de cele ce preced, a rezultat că hotărârea atacată este legală și drept urmare a fost menținută prin respingerea recursului conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 583/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 586/2005. Comercial → |
|---|
