ICCJ. Decizia nr. 599/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr. 26849/2002, C.A.I., a solicitat instanței ca prin sentința ce o va da în contradictoriu cu SC O. SRL Timișoara să oblige pârâta la plata sumei de 6.442,3 E echivalentul a 187.457.397 lei cu dobânda legală, instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr. 107 din 8 ianuarie 2003 și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Timiș.
Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 1093 din 21 martie 2003, și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Timișoara și a sesizat Curtea de Apel Timișoara cu soluționarea certificatului negativ de competență.
Prin sentința civilă nr. 24 din 14 aprilie 2003, Curtea de Apel Timișoara a stabilit competența în favoarea Tribunalului Timiș, reținând caracterul comercial al acțiunii și suma solicitată.
SC O. SRL a formulat recurs împotriva deciziei arătând că în mod greșit a reținut instanța caracterul comercial al acțiunii și deci competența tribunalului de a soluționa litigiul în primă instanță.
Recursul a fost respins:
Rezultă din actele dosarului că la data de 28 decembrie 1989, C.A.I. a împrumutat patronului firmei SC O. P.S., suma de 12.600 mărci germane pentru plata salariilor angajaților.
Potrivit dispozițiilor art. 56 C. com., dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși "în ceea ce privește acest act, legii comerciale".
Este de necontestat că P.S. patronul SC O. a împrumutat suma mai sus menționată pentru satisfacerea unor nevoi ale societății a cărui patron este, actul respectiv fiind deci un act comercial corect a reținut instanța că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 4 C. com., raportat la art. 2 lit. a) C. civ.
Pentru motivele arătate s-a respins, ca nefondat, recursul sentința pronunțată fiind legală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 593/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 6/2005. Comercial → |
|---|
