ICCJ. Decizia nr. 5934/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5934/2005
Dosar nr. 10874/2004
Şedinţa publică din 9 decembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 688 din 28 aprilie 2004, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă cererea formulată de reclamanta S.A.A. cu sediul în judeţul Dolj, împotriva pârâtei S.A.W. cu sediul în judeţul Dolj. A fost constatată valabilitatea actului de cesiune a 50 % din acţiunile achiziţionate de către S.A.W. la SC P. SA Dunăreni de la A.D.S. Bucureşti. S-a stabilit că prezenta hotărâre ţine loc de act autentic de cesiune între cele două părţi. De asemenea a fost respinsă cererea ce are ca obiect rezoluţiunea convenţiei autentificată la 25 februarie 2003 de B.N.P. Ş.F. A mai fost obligată pârâta la plata sumei de 71.500.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin contactul de vânzare-cumpărare din 12 martie 2003, S.A.W. a achiziţionat un număr de 204.801 acţiuni la SC P. SA Dunăreni, reprezentând 99,75 % din valoarea capitalului social al societăţii, prin convenţie încheiată cu pârâta, aceasta din urmă obligându-se să cesioneze reclamantei jumătate din acţiunile pe care urma să le cumpere şi să încheie actul de cesiune în termen de 3 zile de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. În speţă se poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, respectiv de cesiune de bunuri.
Referitor la condiţiile de neîndeplinire a obligaţiilor contractuale, ca motivare în fapt şi în drept, din partea pârâtei arătate în întâmpinare şi în cererea având ca obiect rezoluţiunea convenţiei din 25 februarie 2003, s-a reţinut că pârâta nu a dovedit culpa reclamantei faţă de opoziţia sa la rezoluţiunea contractului. Mai mult, pârâta-reclamantă şi-a invocat chiar propria culpă prin însăşi neexecutarea obligaţiilor sale. Denunţarea unilaterală este posibilă numai în contractele cu executare succesivă, astfel încât în cauză nu îşi găsesc aplicarea dispoziţiile art. 1010 C. civ.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 357 din 24 septembrie 2004 a admis apelul declarat de pârâta reclamantă S.A.W., împotriva sentinţei civile nr. 688 din 28 aprilie 2004, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi a schimbat sentinţa în sensul că a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta pârâtă S.A.A. A fost menţinută soluţia de respingere a cererii reconvenţionale formulată de pârâta reclamantă S.A.W. De asemenea s-a dispus restituirea cauţiunii plătite de apelantă în dosarul nr. 923/COM/2004 al Curţii de Apel Craiova, secţia comercială având ca obiect suspendarea provizorie a sentinţei atacate.
În principal instanţa de apel a stabilit că în speţă nu intră în discuţie rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiat în formă autentică la data de 25 februarie 2003, nefiind incidente dispoziţiile art. 1021 C. civ. Părţile din contractul din 12 martie 2003 au folosit în mod greşit noţiunea de rezoluţiune în cazul înstrăinării acţiunilor dobândite fără acordul prealabil al A.D.S., deoarece temeiul legal al clauzei, prevede expres sancţiunea nulităţii. Articolul 69 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001, privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea A.D.S., aprobate prin HG nr. 626/2001 prevăd că acţiunile nu vor putea fi înstrăinate, sub sancţiunea actului de înstrăinare până la achitarea integrală a întregului pachet de acţiuni achiziţionat. Fiind o condiţie legală de valabilitate a actului juridic cunoscută părţilor care au încheiat antecontractul autentificat la 25 februarie 2003, acestea au prevăzut în art. 3 lit. b) că S.A.W. şi S.A.A. se obligă să efectueze demersurile la A.D.S. pentru cesiunea contractului către societatea nou creată.
Clauza enunţată nu reprezintă nicidecum o condiţie potestativă din partea celui care se obligă, în conformitate cu art. 1010 C. com., ci o obligaţie de mijloace în sarcina ambelor părţi, de a face toate demersurile necesare în vederea obţinerii acordului A.D.S. pentru cesiunea acţiunilor cumpărare de la S.A.W.
Împotriva deciziei nr. 357 din 24 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, au promovat recurs atât reclamanta S.A.A. cât şi pârâta S.A.W., care au criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, după cum urmează.
Recurenta S.A.A. a criticat hotărârea instanţei de apel sub aspectele că instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut, în sensul că a respins cererea de rezoluţiune a convenţiei din 25 februarie 2003 formulată de partea adversă, dar a reţinut nulitatea absolută a actului de cesiune, fără a fi formulată o cerere în constatarea nulităţii, au fost depăşite atribuţiile puterii judecătoreşti dându-se valoare de lege unei hotărâri de guvern, nu s-a pronunţat asupra apărării că nefiind parte în contractul din 12 martie 2003, acesta nu este opozabil şi a fost aplicată greşit legea, fiind invocat ca temei de drept al recursului dispoziţiile art. 304 pct. 6, 4, 10 şi 9 C. proc. pen.
Recurenta pârâtă S.A.W. la rândul ei a criticat aceeaşi hotărâre sub aspectele că s-a făcut o interpretare şi aplicare greşită a legii, în cauză sunt aplicabile condiţiile prevăzute de art. 1020-1021 C. civ., impunându-se admiterea cererii reconvenţionale, recursul fiind bazat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta pârâtă S.A.W. a depus şi întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului declarat de reclamantă.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile formulate de părţi, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.A.W. şi a admite recursul reclamantei S.A.A., în limitele şi pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că reclamanta prin cererea de chemare în judecată a solicitat, pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de cesiune a 50 % din acţiunile achiziţionate de pârâta S.A.W. de la A.D.S. Bucureşti, prin contractul de vânzare-cumpărare din 12 martie 2003.
Conform procesului verbal al şedinţei de licitaţie încheiat la 21 februarie 2003, în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect vânzarea a 204.801 acţiuni în procent de 99,75 % şi concesionarea terenului agricol gestionat de A.D.S. la SC P. SA, comisia a declarat câştigător licitantul S.A.W., consemnându-se termen de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare 10 zile lucrătoare de la data încheierii procesului verbal de adjudecare.
Ulterior, la data de 25 februarie 2003, a fost încheiat convenţia autentificată la biroul notarului public Ş.F. din Craiova, prin care S.A.W. se obliga să cesioneze către S.A.A. jumătate din numărul acţiunilor pe care le va cumpăra de la A.D.S. Bucureşti deţinute la SC P. SA ca urmare a licitaţiei adjudecate prin procesul verbal din 21 februarie 2003 şi să încheie actul de cesiune menţionat în termen de 3 zile de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni descris mai sus. Au fost instituite obligaţii şi în sarcina S.A.A., căreia îi incumba să îndeplinească suportarea contravalorii a jumătate din valoarea totală a investiţiile prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între A.D.S. Bucureşti cu pârâta, să plătească preţul pentru acţiunile ce le va cumpăra la valoarea prevăzută în contractul de vânzare-cumpărare ce se va încheia între A.D.S. şi S.A.W. în termenii prevăzuţi în acest contract. De asemenea s-a mai stipulat că S.A.A. se obligă ca la semnarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între A.D.S. Bucureşti şi S.A.W. şi a actului de cesiune a acţiunilor să vină cu un aport numerar de 2.000.000 lei la S.A.W., reprezentând eforturi suplimentare depuse de aceasta la rezolvarea cauzei.
Din verificarea şi interpretarea clauzelor contractuale prin care reclamanta S.A.A. se obligă la cele precizate în art. 2 lit. a) şi b), precum din capitolul II intitulat conţinutul convenţiei precum şi capitolul III intitulat alte cauze, reiese fără echivoc că nu a fost stabilit un termen de îndeplinire a îndatoririlor asumate.
Tot de comun acord, părţile, în Cap. II art. 3 din convenţie s-au obligat să constituie, în termen de 30 de zile de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare dintre A.D.S. şi pârâtă, o societate agricolă în cote egale, din capitalul social şi număr de voturi care să preia contractul de vânzare-cumpărare încheiat de A.D.S. cu S.A.W. pentru SC P. SA Dunăreni şi efectuarea demersurilor la A.D.S. în această direcţie. Relevant este că părţile au îndeplinit aceste demersuri şi conform documentaţiei existente a fost constituită S.A.G.F. în scopul descris anterior.
Prin adresa pârâtei, înregistrată la 17 aprilie 2003 la A.D.S. a fost solicitată preluarea de către S.A.G.F. a tuturor drepturilor şi obligaţiilor asumate de către S.A.W. în calitate de cumpărător, conform contractului de vânzare-cumpărare acţiuni din 12 martie 2003, acţiuni deţinute de A.D.S. la SC P. SA. Cererea a fost respinsă în conformitate cu prevederile art. 28 din H.C.A. din 23 aprilie 2003 a A.D.S.
Pentru raţiunile juridice expuse anterior, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.A.W. împotriva deciziei nr. 357 din 27 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, nefiind îndeplinite nici una din cerinţele prevăzute în art. 304 C. proc. civ. şi urmează a admite recursul recurentei reclamante S.A.A. declarat împotriva aceleiaşi decizii, pe care, în baza art. 304 pct. 9, raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., o modifică în sensul că respinge apelul pârâtei ca nefondat.
De asemenea vor fi menţinute dispoziţiile deciziei privind restituirea cauţiunii pârâtei iar în temeiul art. 274 C. proc. civ. va fi obligată recurenta pârâtă la plata sumei de 37.729.606 ROL cu titlu de cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta S.A.W. comuna Ţuglui, împotriva deciziei nr. 357 din 24 septembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Admite recursul reclamantei S.A.A., declarat împotriva aceleiaşi decizii. Modifică Decizia mai sus menţionată în sensul că respinge apelul pârâtei ca nefondat. Menţine dispoziţiile deciziei privind restituirea cauţiunii pârâtei.
Obligă recurenta pârâtă la 37.729.606 ROL cheltuieli de judecată în recurs, recurentei-reclamante.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5931/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5943/2005. Comercial → |
|---|
