ICCJ. Decizia nr. 69/2005. Comercial

Prin acțiunea formulată reclamanta A.P.A.P.S. București a solicitat obligarea pârâtei M.S. la executarea obligației contractuale conținută de clauza 8.7 lit. c) a contractului nr. 46 încheiat între părți la data de 7 august 2000 și având ca obiect vânzarea - cumpărarea unui pachet de acțiuni reprezentând 18,2 % din valoarea capitalului social al SC I. SA Alba Iulia.

Tribunalul București, secția comercială, prin sentința nr. 1028 pronunțată la 2 septembrie 2003, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

în motivarea hotărârii s-a reținut că obligația pe care și-a asumat-o pârâta prin contractul în speță în calitatea pe care aceasta a dobândit-o, aceea de acționar cu 18,2 % din capitalul social, este o obligație de mijloace iar nu o obligație de rezultat.

S-a mai reținut că sursa de restituire a creditului acordat societății a fost stipulată în art. 2 din contract și aceasta referă la dividendele suplimentare care au fost virate în totalitate reclamantei.

Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia nr. 47 pronunțată la 15 decembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței, pe care a menținut-o atât sub aspectul soluției cât și al motivării, reținând că reclamanta nu a făcut dovada susținerilor sale.

în contra acestei decizii reclamanta A.V.A.S. a declarat recurs pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., solicitând modificarea deciziei atacate cu consecința admiterii acțiunii pe fond.

Recurenta susține în esență, greșita calificare a obligației pe care și-a asumat-o intimata și care este o obligație de a face, în sensul de a determina societatea privatizată să-și achite datoriile față de el, fiind o veritabilă obligație de rezultat, iar instanțele nu s-au pronunțat în raport de probele administrate respectiv contractul de vânzare - cumpărare.

Intimata M.S. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului arătând că proprietatea pachetului de acțiuni a dobândit-o la 31 iulie 2001, dată la care exercițiile financiare pe anii 1995 - 2000 erau încheiate.

Recursul nu este fondat.

între reclamanta A.P.A.P.S. și pârâtă s-a încheiat la data de 7 august 2000 un contract de vânzare - cumpărare acțiuni reprezentând 18,2 % din capitalul social al societății SC I. SA Alba Iulia.

La art. 8.7 lit. c) din contract, părțile au stipulat următoarele: "cumpărătorul, în calitate de acționar al societății, se obligă să asigure plata datoriilor societății către F.P.S.".

Calificarea de către instanțe a obligației asumată de intimată ca fiind o obligație de mijloace iar nu de rezultat este corectă și nu se opune calificării date de recurentă ca fiind a obligație de a face, ambele constituind subclasificări ale aceleiași obligații după obiectul ei.

Numai că, în cazul obligației de mijloace (de prudență și diligență) spre deosebire de obligația de rezultat îndatorirea asumată nu este precizată la momentul contractării, iar în cazul neatingerii rezultatului dorit sarcina de a dovedi în mod direct împrejurarea că debitorul nu a depus pentru atingerea acestuia prudența și diligența care se impuneau revine creditorului.

Cum în cauza de față recurenta reclamantă nu a făcut o atare dovadă, fapt reținut și de instanța de apel, ea nu a indicat nici împrejurările ce trebuiau dovedite spre a face posibilă o eventuală aplicare a prevederilor art. 129 C. proc. civ., recursul declarat s-a respins ca nefondat, înalta Curte a menținut ca legală decizia atacată.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 69/2005. Comercial