ICCJ. Decizia nr. 721/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Tribunalul Vâlcea, prin sentința nr. 198/ C din 1 martie 2001, a admis acțiunea reclamantei SC T. SA Brașov împotriva pârâtei S.A.A.F. SA București și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 94.965.566.000 lei contravaloarea scuturilor metalice blocate în subteran și a lucrărilor de întreținere, conservare a investiției și de dezafectare a organizării de șantier, a reziliat contractul de antrepriză și a obligat pe pârâtă la 990.223.660 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr. 444/ A-C din 27 iunie 2001, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, soluție menținută prin decizia nr. 1097 din 15 februarie 2002 a Curții Supreme de Justiție.
Prin cererea de revizuire formulată, revizuienta S.A.A.F. SA București solicită retractarea deciziei nr. 444/ A-C din 27 iunie 2001 a Curții de Apel Pitești întrucât prin H.G. nr. 27/2004 s-a stabilit că tronsonul de cale ferată Seciuri - Alunul nu-i aparține, așa încât ea nu are calitate procesuală pasivă.
Curtea de apel, prin decizia nr. 138/ A-C din 21 aprilie 2004, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire, reținând că actul normativ invocat este ulterior judecății și nu întrunește condițiile cerute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru reluarea judecății în fond.
împotriva deciziei astfel pronunțate, revizuienta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susține astfel că instanța de apel a greșit condiționând admisibilitatea cererii de poziția pe care a avut-o în fața instanței, a procedat la judecarea cauzei fără atașarea dosarului de fond, a fundamentat respingerea revizuirii chiar pe hotărârea atacată, fără a o admite în principiu.
Recursul este nefondat:
Revizuienta este o cale extraordinară de atac, de retractare, care presupune că hotărârea atacată a fost justă în raport de probele dosarului la momentul pronunțării ei, dar ulterior se descoperă materiale noi sau se descoperă că probele care au fundamentat-o erau false, astfel că hotărârea se vădește a fi greșită.
Dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., prevăd revizuirea hotărârii dacă după darea ei s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care dintr-o împrejurare mai presus de voința părților nu au putut fi înfățișate.
Pentru a produce consecințele retractării hotărârii judecătorești, revizuirea nu se poate baza pe înscrisuri apărute după pronunțarea acesteia. înscrisul trebuie să existe la momentul pronunțării, dar, la momentul judecății partea nu l-a putut înfățișa dintr-o împrejurare mai presus de voința ei.
De aceea evocarea H.G. nr. 27/2004 nu poate constitui motiv de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Faptul că printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă s-a stabilit calitatea procesuală a unei părți, chiar dacă ar fi greșită, aceasta nu poate fi anulată, revocată sau retractată decât respectând dispozițiile procesuale ale căilor de atac, iar calea aleasă nu îndeplinește condițiile cerute de lege.
De aceea analizând fondul hotărârii atacate, instanța de apel a constatat că actul invocat nu este un act nou, în accepțiunea dispozițiilor art. 322 pct. 5, iar o eventuală greșeală de judecată nu poate fi analizată în temeiul acesta.
Așa fiind, înalta Curte de Casație și Justiție, a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., a respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 444/A-C/2001 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.
| ← ICCJ. Decizia nr. 86/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 719/2005. Comercial → |
|---|
