ICCJ. Decizia nr. 860/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 14 octombrie 2003, reclamanta D.A. Banat a chemat în judecată pârâta A.P.S. Timișoara, solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 836.345.820 lei din care 406.062.820 lei contravaloarea folosinței potențialului piscicol și 430.283.064 lei penalități de întârziere, precum și cheltuieli de judecată.
în susținerea pretențiilor reclamanta a arătat că în baza contractelor nr. 2382 și 2383/1998, precum și 7440 și 7441/1999 a asigurat pârâtei folosirea potențialului piscicol în schimbul tarifului stabilit, pentru care s-au emis facturile anexate.
Pârâta a depus întâmpinare prin care ridică excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, având în vedere dispozițiile Legii nr. 192/2001 și Ordinul 230 din 12 iulie 2001 emis de M.A.A.P.
Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr. 9875 din 28 noiembrie 2003 a admis excepția invocată de pârâtă și pe cale de consecință a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
în motivarea soluției instanța de fond a reținut că la data de 1 aprilie 2001, respectiv intrarea în vigoare a Legii nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul și acvacultura, potrivit dispozițiile art. 74 pct. 1 și 2 toate contractele încheiate cu D.A. din toată țara având ca obiect exploatarea piscicolă a apelor din domeniul public și privat al statului au fost preluate de Ministerul Agriculturii prin nou înființata C.N.A. a fondului piscicol cu care urma să se realizeze renegocierea contractelor existente la acea dată.
De asemenea, art. 9 pct. 4 din aceeași lege a stabilit că, C.N.A.F.P. se subrogă C.N.A.R. SA în ceea ce privește drepturile și obligațiile ce rezultă din contractele încheiate cu agenții economici care au ca obiect de activitate pescuitul în scop comercial sau recreativ sportiv și va încheia o convenție pentru stabilirea condițiilor economice de colaborare, situație în care calitatea de titulară a drepturilor pretinse o are noua companie înființată.
împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, criticile vizând modul eronat în care instanța de fond a reținut situația de fapt ce a condus la stabilirea lipsei calității sale procesuale.
Astfel, se susține că odată cu intrarea în vigoare a noii legi, 1 aprilie 2001, fondul piscicol nu a putut fi preluat imediat, trebuind să se aștepte apariția normelor metodologice de organizare efectivă a noii companii.
Pe toată această perioadă apelanta susține că între părți a continuat derularea contractelor încheiate, predarea efectivă a tuturor contractelor de piscicultură având loc la începutul anului 2003.
Prin decizia civilă nr. 124 din 30 aprilie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința civilă criticată și pe fond a admis acțiunea obligând pârâta-intimată la plata sumei de 406.062.820 lei debit neachitat, 403.283.064 lei penalități de întârziere precum și cheltuielile de judecată aferente.
în motivarea deciziei instanța de control judiciar a reținut că potrivit convențiilor intervenite între părți, reclamanta-apelantă și-a dovedit calitatea procesuală activă pentru pretențiile solicitate pe perioada respectivă, adică până la data predării efective a contractelor de piscicultură, iar pe de altă parte, pârâta intimată nu a făcut dovada achitării debitului reprezentând tariful stabilit conform art. 5 din contractul încheiat.
Cu petiția înregistrată la data de 6 iulie 2004 A.P.S. Timișoara a declarat recurs, în termen și legal timbrat, criticile vizând aspecte de nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, se susține că de la data intrării în vigoare a Legii nr. 192/2001 respectiv 1 aprilie, doar M.A.A.P. putea fi parte într-un eventual proces având același obiect cu prezenta cauză.
Recursul este fondat.
Pentru contractele încheiate în anul 1998 și 1999 pârâta recurentă s-a obligat să achite suma rezultată din asigurarea folosirii potențialului piscicol.
Obiectul cauzei dedus judecății îl reprezintă contravaloarea facturilor din 7 august 2001; din 30 septembrie 2002.
Acțiunea a fost formulată la data de 15 iulie 2003, deși la data de 1 aprilie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 192/2001 privind F.P.P.A., potrivit art. 74 pct. 1 și 2 toate contractele încheiate cu D.A. din toată țara, având ca obiect exploatarea piscicolă a apelor din domeniul public și privat al statului au fost preluate de Ministerul Agriculturii.
în aplicarea acestei reglementări, prin Ordinul nr. 30 din 12 iulie 2001 se împuternicește prin delegare de competență directorul direcției de pescuit, piscicultură și pomicultură din cadrul M.A.A.P., să atribuie prin autorizarea prevăzută de lege, dreptul de pescuit comercial sau recreativ sportiv, persoanelor juridice care au contracte de folosință piscicolă legal încheiate cu vechii deținători ai fondului piscicol.
în raport de cele arătate rezultă că de la data intrării în vigoare a legii, a avut loc o subrogare legală în drepturi și obligații, fiind stabilite expres condițiile în care a avut loc.
în aceste condiții rezultă că instanța de apel a interpretat greșit dispoziția art. 9 pct. 4 din Legea nr. 192/2001 ca fiind o subrogare convențională și că părțile puteau stabili cu de la sine putere data de la care urma să opereze această subrogare în drepturi.
La data apariției Ordinului nr. 230 din 12 iulie 2001, vechii deținători ai fondului piscicol, printre care și intimata reclamantă, nu mai au nici un fel de atribuții în vederea administrării acestui fond, acest ordin fiind emis tocmai pentru a reglementa problema până la înființarea C.N.A. ce a avut loc la data de 13 iunie 2002 prin O.U.G. nr. 76.
Față de cele arătate, rezultă, fără putință de tăgadă, că încă de la data emiterii facturilor în litigiu, respectiv 7 august 2001 și 30 septembrie 2002 reclamanta intimată nu mai avea calitatea procesuală activă, în mod nelegal instanța de apel considerând legitimitatea procesuală activă a acesteia până la data preluării efective a contractelor în derulare la acea dată către C.N.A. București.
Așa fiind, în considerarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 862/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 864/2005. Comercial → |
|---|
