ICCJ. Decizia nr. 881/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 3297 din 22 decembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Deva a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantă Ț.A., împotriva pârâtei SC C. SA Deva, cu sediul în Chișcădaga, județul Hunedoara, pentru despăgubiri, cât și cererea reconvențională înaintată de pârâta reclamantă reconvențională SC C. SA Deva împotriva reclamantului pârât reconvențional T.A., pentru acțiunea în constatarea încetării contractului de locațiune.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la 30 decembrie 1972, Ț.M., antecesoarea reclamantului a închiriat fostei I.M.C.D., parcele de teren arabil și fâneț, în suprafață de 2620 mp. situat în Chișcădaga, pe perioada iunie 1972 - 30 iunie 1976, pentru o chirie stabilită anual. Terenurile în litigiu au fost identificate prin raportul de contraexpertiză topografică întocmit de experți tehnici judiciari de specialitate. Referitor la cererea reconvențională s-a apreciat că a operat tacita relocațiune, deoarece ani de-a rândul pârâta a fost obligată să plătească reclamantului despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia civilă nr. 970/A/2004 a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Ț.A. împotriva sentinței civile nr. 1210/2002 pronunțată de Judecătoria Deva cât și apelul declarat de pârâta SC C. SA Deva, împotriva aceleiași hotărâri.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că terenurile în litigiu au fost identificate topografic de experți, aceștia concluzionând că parcela nr. 414 de 1260 mp. are o suprafață reală de 1283,99 mp. și este situată în incinta Fabricii de ciment C. S-a mai reținut că această parcelă este proprietatea pârâtei conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Cea de a doua parcelă identificată în afara incintei pârâtei, este proprietatea lui P.F., născută Ț., în cotă de 3/16 părți, restul fiind proprietatea unor terțe persoane, iar în cauză nu au fost chemați în judecată toți proprietarii tabulari. De asemenea, pârâta reclamantă reconvențională nu folosește acest imobil, și contractul de locațiune a încetat la expirarea timpului pentru care a fost încheiat.
împotriva deciziei civile nr. 970/ A din 16 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, au declarat recurs reclamantul Ț.A. și pârâta SC C. SA Deva care au criticat această hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul reclamant Ț.A. a criticat decizia atacată sub aspectul că în mod greșit s-a reținut că prima suprafață, parcela 414 în suprafață de 1260 m și în realitate de 1283,99 mp. înscrisă în C.F. 279 Chișcădaga se află în proprietatea intimatei, deoarece în baza succesiunii proprietarul este numai reclamantul, iar în ce privește a doua suprafață de teren, parcela 462 în suprafață de 1360 mp. și în realitate de 1366,16 mp. înscrisă în C.F. 461 Chișcădaga, s-a pus în discuție un act de administrare care putea fi încheiat chiar de un singur coproprietar, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârilor judecătorești în sensul admiterii acțiunii. Recurenta pârâtă SC C. SA Deva a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârilor judecătorești atacate, în sensul admiterii cererii reconvenționale, constatând încetarea contractului de locațiune nr. 30/1972 încheiat cu antecesoarea intimatului Ț.M., ca urmare a expirării termenului pentru care a fost încheiat.
înalta Curte, la termenul din 11 februarie 2005, din oficiu, a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Deva, având în vedere obiectul cauzei dedus judecății.
Greșit a procedat Judecătoria Deva, ca instanță de fond, la soluționarea prezentei cauze de natură comercială, având ca obiect acțiunea reclamantei pentru despăgubiri și cererea reconvențională, pentru constatarea încetării contractului de locațiune. în contextul expus, trebuia dată o eficiență juridică maximă reglementărilor imperative cuprinse în art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., în conformitate cu care tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială, al căror obiect au o valoare de peste un miliard lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
Cadrul juridic și argumentele expuse anterior au determinat admiterea recursurilor declarate de reclamantul Ț.A. și pârâta SC C. SA Deva împotriva deciziei civile nr. 970/ A din 16 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, a casat-o, iar în temeiul art. 304 pct. 3, raportat la art. 312 alin. (6) C. proc. civ., a trimis cauza spre competentă soluționare în fond, la Tribunalul Hunedoara.
| ← ICCJ. Decizia nr. 886/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 862/2005. Comercial → |
|---|
