ICCJ. Decizia nr. 87/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - D.G.A.F.I., a chemat-o în judecată pe pârâta SC E.V. SRL București, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de 450.907.484 lei, din care suma de 170.600.242 lei reprezentând contravaloare folosință, 36.144.880 lei, TVA și suma de 244.162.362 lei, majorări de întârziere.
S-a solicitat, totodată, să se constate încetarea contractului de închiriere nr. 2034 din 8 noiembrie 1991 și să se dispună evacuarea pârâtei din spațiul situat în București, str. Șerban Vodă, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 3223 din 24 aprilie 2001, Tribunalul București, secția comercială, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă la plata către aceasta a următoarelor sume: 170.600.242 lei contravaloare folosință și 36.133.880 lei TVA. Au fost respinse capetele de cerere privitoare la penalitățile de întârziere, încetarea contractului de închiriere nr. 2034 din 8 noiembrie 1991 și evacuarea pârâtei din spațiu, ca neîntemeiate. Cererea reconvențională formulată de pârâtă, a fost respinsă, de asemenea, ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 1355 din 16 octombrie 2001, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins, ca nefondate, ambele apeluri, declarate de părți, împotriva sentinței mai sus menționate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, referitor la apelul reclamantului că, prima instanță a constatat în mod corect că nu există o clauză penală pentru penalitățile de întârziere, astfel că pârâta nu le datorează; contractul de închiriere a expirat, însă funcționează tacita relocațiune, câtă vreme pârâta continuă să folosească spațiul și nu se poate dispune evacuarea pârâtei.
în ce privește apelul pârâtei, instanța de apel a reținut că s-a constatat corect că majorarea chiriei nu s-a făcut abuziv, ci prin indexarea cuantumului acesteia în baza unei hotărâri a C.L.M. București, iar cererea reconvențională fiind respinsă în totalitate, a fost respinsă deci și cererea privind stabilirea valorii reale a chiriei.
împotriva deciziei curții de apel, au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâta.
în recursul său, reclamantul întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susține că: s-a reținut greșit că ar fi solicitat penalități de întârziere, în fapt, pretinzând majorări de întârziere calculate în baza H.C.M. nr. 860/1973, care precizează că neplata chiriei la termenele scadente, atrage majorări de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere; greșit nu s-a reținut încetarea contractului de închiriere și evacuarea pârâtei din imobil, având în vedere că tacita relocațiune a funcționat numai până în luna octombrie a anului 1998, dată începând cu care intimata nu a mai achitat ceea ce datora.
în consecință, recurentul - reclamant solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței tribunalului și a deciziei curții de apel și admiterea și a celorlalte capete de cerere formulate prin acțiune.
în recursul său, pârâta arată că în mod greșit curtea de apel a menținut obligarea sa la plata sumei de 170.600.242 lei contravaloarea folosinței spațiului și 36.144.880 lei TVA, dând relevanță hotărârii C.L.M. București nr. 119/1993 și luând în considerare principiul echității, întrucât trebuia avut în vedere că reclamantul a majorat chiria pentru folosința spațiului în mod unilateral, încălcând legea în ceea ce privește acordul de voință al părților și solicitând un cuantum mai mare decât cel real datorat, fără nici o negociere a contractului de închiriere.
Ca atare, recurenta-pârâtă cere instanței admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul respingerii acțiunii principale a reclamantului, privind obligarea sa la plata sumei de 170.600.242 lei contravaloarea folosinței, constatându-se că valoarea chiriei potrivit clauzelor contractuale este de 350 lei/mp, că ea a plătit sume nedatorate în perioada 1991 - 1998 și că reclamantul urmează să-i restituie suma de 5.932.805 lei plătită în mod nedatorat în cursul lunii iunie 1998.
Totodată, solicită menținerea hotărârilor instanței de fond și de apel, în ceea ce privește majorările de întârziere la plata chiriei, menținerea contractului de închiriere și neadmiterea evacuării sale din spațiu.
în exercitarea dreptului de control judiciar, examinând hotărârile pronunțate în cauză, în raport de actele și lucrările dosarului, se constată următoarele:
în ceea ce privește recursul reclamantului, referitor la prima critică formulată, în sensul că a solicitat majorări de întârziere și nu penalități de întârziere, cum greșit s-a reținut de către instanță, este de precizat că oricum nu au fost acordate penalități, apreciindu-se corect că în lipsa unei clauze penale prevăzute în contract, acestea nu sunt datorate, în schimb au fost acordate majorările legale ale chiriei rezultate din indexarea cuantumului acesteia potrivit hotărârii C.L.M. București și avându-se în vedere rata inflației în funcție de indicele de devalorizare a leului, pârâta fiind încunoștințată despre acest fapt prin repetate notificări.
Astfel fiind, soluția pronunțată de instanță sub acest aspect, este corectă și va fi menținută, critica exprimată nejustificând modificarea ei.
în ce privește cea de a doua critică, conform căreia s-ar fi impus ca instanțele să dispună încetarea contractului de închiriere și evacuarea pârâtei, se reține că este fondată și va fi admisă întrucât, într-adevăr, instanțele au respins greșit aceste capete de cerere.
Astfel, se constată că spațiul în discuție a fost închiriat conform contractului de închiriere nr. 2034/1991 pentru o perioadă de 3 ani, începând cu data de 8 noiembrie 1991 și până la 8 noiembrie 1994.
Acest contract a expirat prin ajungere la termen în 1994 și a fost prelungit prin tacita relocațiune, dar numai până în luna octombrie 1998, când pârâta a încetat să mai achite sumele datorate reclamantului drept chirie, împrejurare în care a continuat să ocupe spațiul în mod abuziv, lipsindu-l nelegal pe reclamant de contravaloarea chiriei cuvenite pentru folosința acestui spațiu.
în consecință, rezultă cu prisosință că instanța ar fi trebuit să constate încetarea contractului de închiriere încheiat între părți și să dispună evacuarea pârâtei.
în ce privește recursul pârâtei, având în vedere și considerațiile făcute cu prilejul examinării recursului reclamantului, se constată că sumele la care a fost obligată pârâta au fost corect stabilite, nefiind vorba despre încălcarea acordului de voință a părților și nici de o majorare unilaterală, deoarece suma datorată drept chirie a fost indexată avându-se în vedere rata inflației, în considerarea corectă a principiului echității, caz în care nu era necesară nici negocierea părților și, prin urmare, nici acordul lor de voință în acest sens.
Pe de altă parte, întrucât s-a reținut corect că sumele la care a fost obligată pârâta sunt datorate și au fost corect stabilite, rezultă cu evidență că cererea reconvențională formulată de pârâtă având ca obiect stabilirea valorii reale a chiriei a fost respinsă în consecință, soluția instanțelor fiind corectă și sub acest aspect și urmând a fi menținută, prin respingerea recursului pârâtei, ca nefondat.
în concluzie, se constată că în speță nu operează excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâtă, deoarece, din examinarea actelor depuse la dosar, rezultă fără tăgadă că nu este îndeplinită tripla identitate impusă de dispozițiile art. 1201 C. proc. civ., fiind vorba despre pretenții decurgând din perioade diferite.
Ca atare: se va respinge excepția puterii lucrului judecat invocată de pârâtă;
se va admite recursul reclamantului împotriva deciziei curții de apel, care va fi modificată, se va admite apelul reclamantului și se va schimba în parte sentința tribunalului, în sensul că se va constata încetarea contractului de închiriere și se va dispune evacuarea pârâtei. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a respins, ca nefondat, recursul pârâtei declarat împotriva aceleași decizii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 848/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 843/2005. Comercial → |
|---|
