ICCJ. Decizia nr. 875/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1579 pronunțată în ședința publică din 25 aprilie 2003 de Tribunalul Timiș, secția comercială, a fost declinată competența de soluționare a cauzei formulată și precizată de reclamantul F.L. în nume propriu și ca reprezentant legal al SC E. SRL, ambii domiciliați în Timișoara, în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Pentru a hotărî astfel, instanța sesizată a reținut că toate actele de înstrăinare și contractele care se invocă, referitor la terenuri, privesc derularea unor raporturi contractuale între reclamantul, persoană fizică, pârâtul N.G. în nume personal și celelalte persoane fizice în calitatea de proprietari vânzători de terenuri, astfel că obiectul cauzei, care îl constituie vânzarea-cumpărarea de terenuri între persoane fizice, intră sub incidența competenței de soluționare a Judecătoriei Timișoara, fiind litigiu de natură civilă.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 725 pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2003, a admis recursul declarat de reclamantul F.L. în nume propriu și ca reprezentant legal al SC E. SRL, împotriva sentinței civile nr. 1579 din 25 aprilie 2003 a Tribunalului Timiș, secția comercială, a casat sentința menționată și a trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță Tribunalului Timiș.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a stabilit că, prezentul litigiu are ca obiect principal constatarea faptului că între reclamanții și pârâții nr. 1 (persoana fizică N.G. și persoana juridică SC W.D. SRL Timișoara), a intervenit un contract de asociere în participațiune și drept urmare litigiul are natură comercială, datorită faptului că părțile sunt comercianți. în ce privește celelalte capete de cerere, a reținut că acestea sunt accesorii, urmând a fi admise doar în măsura în care este admis primul capăt de cerere și conform prevederilor art. 17 C. proc. civ., sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
Tribunalul Timiș, secția comercială, prin sentința civilă nr. 3553/ PI din 15 octombrie 2003, a respins acțiunea precizată, formulată de reclamanții F.L. și SC E. SRL ambii cu domiciliul procedural ales în Timișoara, în contradictoriu cu pârâții N.G. cu reședința la Timișoara, SC W.D. SRL cu sediul în Timișoara, B.O., F.L., U.A.D., U.F., B.D.L.S., T.P. și T.O. toți domiciliați în Timișoara. De asemenea, reclamanții au fost obligați să plătească pârâților N.G. și SC W.D. SRL suma de 18.450.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, analizând contractul invocat ca fiind de asociere în participațiune și intitulat impropriu propunere a reținut că acesta nu poate întruni condițiile de valabilitate necesare, întrucât se referă doar la cedarea de către societatea comercială reclamantă din cotele altei firme de 50 % pârâtului N.G. și chiar dacă sunt prevăzute finanțări în mod generic, în această propunere reclamantul persoana fizică nu este înscris, separat, ci figurează ca reprezentant al societății comerciale, astfel că nu are calitate procesuală activă.
în privința fondului s-a reținut că fiecare operațiune ce urma să fie derulată va fi întreprinsă ca urmare a acordurilor stabilite de fiecare dată de către părți, ceea de denotă existența unei condiții de cauzalitate, iar la dosar nu au fost aduse probe din care să rezulte că la încheierea contractelor invocate, ar fi existat acordurile stabilite anterior. în consecință, nerespectarea acestei clauze a condus la netemeinicia pretențiilor reclamanților privitor la valabilitatea respectării clauzelor menționate.
S-a constatat că pârâții persoane fizice nu au calitate procesuală pasivă, întrucât nu pot fi încadrați, direct sau indirect, în cadrul juridic al derulării raporturilor din propunerea încheiată de părțile menționate.
De asemenea, s-a reținut că actul intitulat propunere nu cuprinde clauze precise referitor la termene, răspundere contractuală sau condiții de încetare a raporturilor invocate.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 208/ A din 21 iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta F.L., în nume propriu și ca reprezentant al SC E. SRL împotriva sentinței civile nr. 3553/ PI din 15 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială, în dosarul nr. 7842/COM/2003.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că din verificarea actelor și lucrărilor de la dosar coroborate cu probele noi administrate în instanța de apel la cererea părților, se constată că soluția adoptată de prima instanță de respingere a acțiunii apare ca întemeiată. Așa cum a arătat reclamantul, prin cererea de apel, în fața primei instanțe nu au fost administrate probele solicitate de reclamant pe care le consideră necesare pentru dovedirea obiectului acțiunii, fapt pentru care instanța de apel a încuviințat atât probele testimoniale solicitate atât de reclamant cât și de pârâtul N.G.: interogatoriul pârâților și proba științifică a expertizei tehnice de specialitate grafologică pentru dovedirea faptului că semnăturile de pe înscrisurile intitulate "Propunere" și "Declarație" aparțin pârâtului N.G.
Din ansamblul probelor administrate în cauză s-a reținut că între reclamantul F.L. și pârâtul N.G. a intervenit o înțelegere pentru cumpărarea unor terenuri de la persoane fizice, care sunt ceilalți pârâți din prezenta cauză, prin intermediul societății comerciale I.S. SRL Timișoara, fiind dovedit faptul că atât reclamantul cât și pârâtul au contribuit cu diferite sume pentru achiziționarea terenurilor. Este dovedit faptul că semnăturile de pe actele supuse expertizării grafologice aparțin pârâtului N.G. și că între reclamant și pârât a intervenit o înțelegere pentru cumpărarea unor terenuri, dar este de menționat faptul că primul capăt de cerere nu se referă la reclamant, deoarece în primul capăt de cerere se solicită a se constata că între reclamanți, adică reclamantul F.L. în nume propriu și ca reprezentant legal al SC E. SRL și pârâtul N.G. în nume propriu și ca reprezentant al SC W.D. SRL a intervenit un contract de asociere în participațiune la data de 1 decembrie 2001, contract reprezentat de actul intitulat de cei doi ca purtând denumirea de "Propunere". Deși reclamantul a susținut că actul numit "Propunere" reprezintă contractul de asociere în participațiune, din conținutul acestuia nu rezultă că reclamantul este reprezentantul SC E. fapt care nu rezultă nici din statutul acestei societăți, iar numele nu este cuprins în acest act. Din conținutul actului nu rezultă nici denumirea SC W.D. SRL sau faptul că pârâtul N.G. este reprezentantul acestuia sau că a fost în numele acestei societăți, iar pe semnătura celor doi, F.L. și N.G. sau pe acest act nu este aplicată ștampila nici uneia din cele două societăți.
Față de cele arătate mai sus apare mai mult decât evident că actul numit "Propunere" nu poate fi caracterizat ca și un contract de asociere în participațiune având ca părți reclamantul în cele două calități sau pârâtul în cele două calități, astfel că primul capăt de cerere din acțiune apare ca nefondat.
împotriva deciziei nr. 208/ A din 21 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, au declarat recurs reclamantul F.L. în nume propriu și ca reprezentant legal al SC E. SRL, ambii cu domiciliul procedural ales la S.C.P.A.L.D. și Asociații din Timișoara, care au criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență sub aspectele că în mod greșit au fost reținute împrejurările că nu rezultă din actele depuse la dosarul cauzei calitatea lui F.L. de reprezentant al SC E. SRL și că nu rezultă nici elementul că N.G. a semnat contractul de asociere în participațiune în reprezentarea SC W.D. SRL, fiind invocat ca temei de drept al recursului dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (3) C. proc. civ.
înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, raportat și la criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, recursul urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că reclamantul, în cererea de chemare în judecată, adresată instanței de fond a solicitat, în contradictoriu cu pârâții N.G., SC W.D. SRL cu sediul în Timișoara, B.O., F.L., U.A.D., U.F., B.D.L.S. și T.P. să se constate că între reclamanți și pârâții de la poziția 1 a intervenit un contract de asociere în participațiune, încheiat la data de 1 decembrie 2001.
De asemenea, a mai solicitat, pe cale de consecință să se constate că toate actele juridice având ca obiect înstrăinarea terenurilor indicate în acțiune intră sub incidența efectelor asocierii în participațiune, urmând a fi dispuse și intabularea reclamantei SC E. SRL în calitate de proprietar tabular pe cota de 1 asupra imobilelor menționate. Prin aceeași acțiune s-a mai cerut și obligarea pârâților persoane fizice, chemați în judecată, să încheie contracte autentice de vânzare cumpărare cu reclamanta persoană juridică respectiv cu pârâta persoană juridică în cote de 1 fiecare, în caz contrar să fie pronunțată o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare cumpărare sub incidența efectelor asocierii în participațiunii.
Printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, atât instanța de fond, cât și instanța de apel, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, constatând că actul intitulat "Propunere" nu îndeplinește cerințele de validitate ale unui contract de asociere în participațiune.
în faza procesuală a apelului au fost admise probe noi pentru ambele părți, respectiv acte, interogatorii reciproce, martori și o expertiză criminalistică grafică a înscrisurilor sub semnătură privată și tehnoredactate, care au clarificat sub toate aspectele întreaga situație de fapt și de drept. Actul care poartă titulatura de "Propunere" elaborat la data de 1 decembrie 2001 este semnat de F.L. și N.G., în calitate de persoane fizice fără a menționa drepturi și obligații concrete, obiectul detaliat, termenul pe care se încheia o asemenea convenție, clauze care afectează executarea obligațiilor, sancțiunile care intervin în situația executării necorespunzătoare sau neexecutării obligațiilor, condițiile de reziliere, evidența contabilă și controlul asociațiunii, repartizarea beneficiilor și pierderilor, administrarea și conducerea asociațiunii modul de soluționare a litigiilor, toate aceste elemente fiind de esența unui contract de asociere în participațiune. Mai mult, părțile nu sunt bine identificate și nici calitățile lor nu sunt precizate, lipsind împuternicirile societăților comerciale pe care le reprezintă. Simpla enumerare a unor elemente nesemnificative, respectiv propunerea de a lucra în sectorul imobiliar și funciar, în special cumpărarea de terenuri pe care să se realizeze imobile cu destinație civilă și industrială, cu participare economică egală, urmată de acorduri stabilite pentru fiecare operațiune, precum și declarația pentru precontracte și avansuri vărsate, întăresc și mai mult convingerea că manifestarea liberă de voință a fost făcută numai în sensul unei propuneri viitoare de afaceri, fără a conferi natura juridică a unui contract de asociere în participațiune. Deși asociațiunea în participațiune, conform art. 256 C. com., este scutită de formalitățile stabilite pentru societăți, trebuie însă a fi probată prin act scris privitor la raporturile juridice evidente dintre asociați, iar documentul intitulat "Propunere" nu îndeplinește aceste condiții legale.
Rațiunile juridice și argumentele expuse anterior, a determinat ca toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamantul F.L., în nume propriu și ca reprezentant al SC E. SRL Timișoara au fost înlăturate ca neîntemeiate, s-a respins, ca nefondat, recursul, nu au fost îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., s-a menținut ca legală și temeinică decizia nr. 208 din 21 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 895/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 879/2005. Comercial → |
|---|
