Acțiune în anularea hotărârii arbitrale. Excepția prematurității. Concilierea directă. Admisibilitate
| Comentarii |
|
În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii arbitrale, procedura concilierii reglementată în art. 720 C. proc. civ. și care nu se identifică cu obligația pe care și-o asumă părțile, de a se rezolva un litigiu pe cale amiabilă, este incidentă numai justiției statale, fiind incompatibilă cu justiția privată pentru a cărei activare este suficientă clauza compromisorie, ca în cazul dat.În perimetrul motivului de anulare a hotărârii arbitrale, prevăzut în art. 364 lit. i) C. proc. civ., nu se includ criticile cu privire la stabilirea situației de fapt pe larg evocată de recurentă sau cu privire la interpretarea și aplicarea prevederilor legale dispozitive, ci numai criticile cu privire la încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, independent de situația de fapt stabilită.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, nr. 747 din 21 Februarie 2006
Prin decizia civilă nr. 646 din 1 iunie 2005, Curtea de Apel București a respins acțiunea în anulare formulată de petenta Agenția Domeniilor Statului, împotriva sentinței arbitrale nr. 338 din 16 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Tribunalul București, în contradictoriu cu intimata SC O. SA Craiova.
în motivarea deciziei, criticile petentei privind modul de soluționare a excepțiilor lipsei de interes și a inadmisibilității acțiunii, au fost considerate ca neîntemeiate, față de faptul că în ședința din 18 noiembrie 2004, reclamanta a depus cerere de complinire, în sensul că a solicitat restituirea sumei de 4.302.870.490 lei, modificând acțiunea formulată inițial în constatare în acțiune în realizarea dreptului.
Au fost înlăturate și celelalte critici privind restituirea sumei, reprezentând susținerea financiară cuvenită intimatei pârâte, întrucât acestea, afectând fondul litigiului, nu puteau fi invocate pe calea unei acțiuni în anulare, iar conform art. 35811 C. proc. civ., aprecierea probelor se face de către arbitrii, potrivit convingerii lor intime.
împotriva acestei decizii, reclamanta, pârâta-arbitrală, Agenția Domeniilor Statului, a declarat recurs, pentru motivul prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că:
- în mod greșit, s-a respins excepția lipsei de interes a acțiunii arbitrale în constatare, în raport cu prevederile art. 111 C. proc. civ., deoarece inexistența unui debit este o situație de fapt, iar nu un drept real al intimatei reclamante;
- acțiunea arbitrală a fost prematur introdusă, întrucât intimata SC O. SA, reclamantă-arbitrală, nu a realizat procedura prealabilă prevăzută în art. 7201C. proc. civ.;
- tribunalul arbitral, în mod nelegal, a obligat-o la restituirea sumei de 3.302.870.490 lei, reprezentând susținerea financiară, fără a fi îndeplinite condițiile plății nedatorate;
- sumele încasate de recurentă, Agenția Domeniilor Statului, reprezintă suma datorată de intimată în baza contractului de concesiune, dar în baza contractului de asigurare încheiat pentru anul agricol 2002-2003, polițele de asigurare nu i-au fost concesionate, fiind încălcate și prevederile H.G. nr. 315/2002 și ale Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 cu privire la compensare.
Intimata SC O. SA Craiova a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, arătând că instanța, în mod corect, a reținut modificarea cererii din acțiune în constatare în acțiune în realizare.
în ceea ce privește procedura prealabilă, reglementată în art. 7201C. proc. civ., aceasta a fost îndeplinită, deși nu era obligatorie pentru promovarea unei acțiuni arbitrale. Intimata a mai susținut că, prin soluționarea fondului, nu au fost încălcate de către tribunalul arbitral bunele moravuri sau dispoziții imperative ale legii.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 364 C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare, pentru motivele pe care limitativ le prevede acest text de lege.
Recurenta și-a întemeiat acțiunea în anulare pe dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., potrivit căruia "hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii".
în dezvoltarea acestui motiv, reclamanta s-a referit la rezolvarea greșită a excepției inadmisibilității acțiunii în constatare, în raport cu prevederile art. 111 C. proc. civ., la neîndeplinirea condițiilor plății nedatorate, la riscul contractului de concesiune, la nereținerea compensației susținerii financiare cu redevența datorată prevăzută în H.G. nr. 318/2002, pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001, privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului, cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului.
Toate aceste critici, la care se adaugă excepția prematurității acțiunii arbitrale, în raport cu prevederile art. 7201C. proc. civ., sunt reiterate în recurs și subsumate motivului de nelegalitate, prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Or, în perimetrul motivului de anulare a hotărârii arbitrale, art. 364 lit. i), ultima teză, invocat de recurentă, nu se includ criticile cu privire la stabilirea situației de fapt pe larg evocată de recurentă sau cu privire la interpretarea și aplicarea prevederilor legale dispozitive, ci numai criticile cu privire la încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, independent de situația de fapt stabilită.
în cauza de față nu se constată încălcarea unei dispoziții imperative a legii, în sensul celor arătate, cu precizarea că problema admisibilității acțiunii în constatare nu se mai pune, câtă vreme aceasta a fost transformată în acțiune în realizare. în ceea ce privește excepția prematurității acțiunii arbitrale, aceasta, pe de-o parte, nu a fost invocată prin acțiunea în anulare, iar pe de altă parte, procedura concilierii reglementată în art. 7201C. proc. civ. și care nu se identifică cu obligația pe care și-o asumă părțile, de a se rezolva un litigiu pe cale amiabilă, este incidentă numai justiției statale, fiind incompatibilă cu justiția privată pentru a cărei activare este suficientă, în cazul dat, clauza compromisorie.
Așa fiind, înalta Curte a respins ca nefondat recursul, menținând ca legală decizia atacată.
| ← Daune interese compensatorii. Dobânda | Contract de închiriere. Nulitate. Cuantumul chiriei → |
|---|
