Daune interese compensatorii. Dobânda
| Comentarii |
|
În mod greșit, reclamanta a susținut că se aplică dispozițiile art. 43 C. com., în sensul obligării în continuare la plata dobânzii, până când pârâta a fost executată silit, deoarece suma acordată de către instanța de apel reprezintă daune interese compensatorii, stabilite contractual și cuantificate la nivelul dobânzii băncii, unde reclamanta își avea deschis contul, la data promovării litigiului și care se aplică până la expirarea contractului, așa cum au convenit părțile, încât nu este vorba de daune interese moratorii, care să deschidă pentru reclamantă dreptul de a primi dobândă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, nr. 909 din 3 Martie 2006
Prin decizia nr. 423/A din data de 28 septembrie 2001, Curtea de Apel Târgu-Mureș a admis apelurile declarate de reclamanta SC S.I.P. SRL și pârâta SC C. SA Turda, actualmente SC H. SA, împotriva sentinței civile nr. 2054 din 13 decembrie 1999, pronunțată de Tribunalul Mureș, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte acțiunea.
Apelul pârâtei, cu privire la modul de soluționare a cererii reconvenționale, formulate de această parte, a fost respins.
Recursurile declarate de ambele părți împotriva deciziei curții de apel, au fost respinse ca nefondate de înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 423 din 3 februarie 2004.
împotriva acestei ultime decizii, reclamanta a formulat contestație în anulare în temeiul art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., întemeiată și admisă de înalta Curte, prin decizia nr. 5270, pronunțată la data de 4 noiembrie 2005.
înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că instanța de recurs, respingând recursul reclamantei, a omis să examineze motivul privind neacordarea dobânzilor calculate la valoarea contractului, care nu s-a realizat din culpa pârâtei.
Așa fiind, a fost anulată decizia nr. 423 din 3 februarie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, numai în partea care privește recursul reclamantei și s-a fixat termen pentru examinarea motivului de casare ce a fost omis, privitor la neacordarea dobânzilor.
Reclamanta-recurentă și-a întemeiat critica privind neacordarea dobânzilor calculate la valoarea contractului nerealizat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând, în argumentarea acestui motiv de recurs următoarele:
- acordarea cu titlu de dobândă a sumei de 650.314.104 lei, calculată numai pe perioada 21 iulie 1999-31 decembrie 1999 este lipsită de temei legal, deoarece, în materie comercială, dobânzile curg de drept, fără a fi necesară menționarea lor în contract, până la momentul la care dreptul de creanță al creditorului a fost pe deplin satisfăcut;
- în cauză, executarea silită a pârâtei s-a realizat la data de 5 decembrie 2001, astfel că dobânzile, așa cum au fost calculate de expert, trebuiau acordate până la acest moment, respectiv pentru 403 zile câte 9.875.417 lei pe zi;
- penalitățile și dobânzile sunt daune interese moratorii convenționale și curg până la îndeplinirea obligației de desdăunare, ele cumulându-se cu aceasta.
Prin contract s-a stabilit, pentru neexecutarea obligațiilor sau executarea necorespunzătoare, daune interese egale cu dobânda băncii unde partea își avea deschis contul la data promovării litigiului, or, pârâta a achitat suma reprezentând profitul nerealizat la 5 decembrie 2001, dată până la care datorează dobândă.
Recursul este nefondat.
Suma acordată de instanța de apel reprezintă daune interese compensatorii, cuantificate de părți prin cele statuate în contract, la nivelul dobânzii practicată de banca unde reclamanta își avea deschis contul la data promovării litigiului.
Cu respectarea întocmai a celor convenite de părți, sub aspectul răspunderii contractuale, instanța de apel a stabilit, în mod corect, cuantumul și întinderea daunelor interese în perioada cuprinsă între 21 iulie 1999, când pârâta în mod culpabil a pus-o pe reclamantă în imposibilitate de a-și executa contractul și 31 decembrie 1999, când contractul a încetat.
în mod greșit, reclamanta recurentă a susținut aplicarea art. 43 C. com., în sensul obligării în continuare la plata dobânzii până la data de 5 decembrie 2001, când pârâta a fost executată silit.
Or, suma acordată de instanța de apel nu reprezintă daune interese moratorii, care să deschidă pentru reclamantă dreptul de a primi dobândă în condițiile art. 43 C. com., ci daune interese compensatorii, care se aplică până la expirarea contractului, așa cum părțile au convenit.
în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se nefondată critica de nelegalitate invocată de reclamantă, recursul a fost respins și sub aspectul vizând acordarea dobânzilor.
| ← Contract de agenție. Obiect | Acțiune în anularea hotărârii arbitrale. Excepția... → |
|---|
