Contract de antrepriză. Suplimentarea probelor. Rolul activ al judecătorului
| Comentarii |
|
La raportul de expertiză, care a conferit explicații nesatisfăcătoare, reclamanta a formulat multiple obiecțiuni, de natură a înlătura orice dubiu privind execuția necorespunzătoare a lucrărilor de construcții, pe care, însă, instanța le-a respins, fără a motiva considerentele care au condus la această măsură.Raportat la aceste împrejurări, se impune a fi dată o eficiență maximă dispozițiilor cuprinse în art. 129 C. proc. civ., conform căruia judecătorul, în tot cursul procesului, are puterea de a ordona orice măsură necesară judecării procesului, îndatorirea să facă respectate și să respecte el însuși principiul contradictorialității și celelalte principii ale procesului civil, să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, are obligația să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză. Mai mult, este permis a se putea ordona de judecător administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.În speță, numai prin suplimentarea probelor se poate stabili o corectă situație de fapt și de drept și pot fi clarificate adevăratele raporturi juridice dintre părți, în cadrul contractului de antrepriză, având ca obiect lucrări de construcții.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, nr. 1091 din 16 Martie 2006
Prin sentința civilă nr. 8266/COM din 9 noiembrie 2004, Tribunalul Constanța, secția comercială, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta SC R. SA Constanța, în contradictoriu cu SC C. SRL Constanța.
Instanța de fond a reținut că, prin contractul din 22 iulie 2002, pârâta s-a obligat să execute lucrări de construcții și instalații, conform proiectului faza P.E. din 2001, să răspundă de calitatea lucrărilor, garantând lucrările conform Legii nr. 10/1995.
Spre a dovedi culpa pârâtei în încălcarea clauzelor contractului, reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize tehnice pe calea reglementată de dispozițiile art. 235 C. proc. civ., expertul fiind chemat să se pronunțe asupra cauzelor infiltrațiilor de apă din precipitații prin plafoanele imobilului, a costurilor remedierii lucrărilor executate necorespunzător de către pârâtă, a contravalorii daunelor provocate reclamantei prin inundarea camerelor imobilului, în dosarul nr. 10299/2003 al Judecătoriei Constanța.
Expertul a concluzionat că infiltrațiile de apă, prin plafoanele imobilelor, se datorează lipsei unui proiect de execuție cu detalii de execuție, corespunzătoare pentru zonele care trebuiau tratate într-un mod special, aspect imputabil atât constructorului, cât și beneficiarului, precum și execuției necorespunzătoare cauzată, pe de-o parte, de lipsa detaliilor de execuție din proiect și pe de altă parte, de lipsa unui personal calificat pentru acest tip de lucrări. Din raportul de expertiză rezultă, fără echivoc, culpa concurentă a părților în executarea lucrării ce face obiectul contractului din 2002.
Reclamanta nu a dovedit ce anume lucrări de remediere se impun a fi efectuate și nici costul estimativ al acestora, nepropunând probe în completarea celei administrate în cererea de asigurare de dovezi.
Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 106/COM din 21 aprilie 2005, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
Instanța de apel a reținut că expertul tehnic I.L. a stabilit că infiltrațiile au fost cauzate în cea mai mare măsură de o execuție necorespunzătoare, determinată pe de-o parte, de lipsa detaliilor de execuție din proiect, iar pe de altă parte, de lipsa unui personal calificat în acest tip de lucrări.
împotriva deciziei civile nr. 106/COM din 21 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta a declarat recurs, prin care a criticat hotărârea judecătorească sub aspectul neadmiterii acțiunii, deși probele au dovedit că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 1077 C. civ., că pârâtul este obligat contractual la a da sau a face, dar acesta nu și-a îndeplinit obligațiile în mod culpabil, iar concluziile raportului de expertiză nu au fost corect interpretate.
Examinând materialul probator administrat în cauză, în raport cu criticile formulate în cererea de recurs, s-a admis recursul reclamantei pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că între părți a intervenit contractul din 22 iulie 2002, având ca obiect executarea lucrărilor de construcții, conform proiectului din 2001, faza P.E. La capitolul 7 s-a precizat că antreprenorul SC R. SA Constanța se obligă să garanteze lucrările, conform Legii nr. 10/1995 și să răspundă de calitatea lucrărilor.
Instanțele judecătorești anterioare au stabilit o situație de fapt și de drept incompletă, determinată de administrarea unui probatoriu insuficient pentru a clarifica cauza dedusă judecății.
Astfel, prin încheierea nr. 6230 din 15 iunie 2004, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul nr. 10299/2003, a fost admisă cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect asigurarea de dovezi, în condițiile art. 235 C. proc. civ., constatându-se efectuată expertiza tehnică imobiliară.
Raportul de expertiză tehnică, întocmit de inginer I.L., a oferit răspunsuri parțiale la obiectivele fixate de instanță, concluzionând că toate cauzele infiltrațiilor se datorează, în cea mai mare măsură, unei execuții necorespunzătoare, mai ales în zonele de racordare a hidroizolației și în zonele elementelor de arhitectură de pe fațadă. Execuția necorespunzătoare este cauzată, pe de o parte, de lipsa detaliilor de execuție din proiect, iar pe de altă parte, de lipsa unui personal calificat în acest tip de lucrări.
La acest raport de expertiză, care a conferit explicații nesatisfăcătoare, reclamanta a formulat obiecțiuni multiple, de natură a înlătura orice dubiu în execuția necorespunzătoare a lucrărilor de construcții, însă instanța le-a respins, fără a motiva considerentele care au condus la această măsură.
Raportat la aceste împrejurări, se impunea a fi dată o eficiență maximă dispozițiilor cuprinse în art. 129 C. proc. civ., conform cărora judecătorul, în tot cursul procesului, are puterea de a ordona orice măsură necesară judecării procesului, îndatorirea să facă respectate și să respecte el însuși principiul contradictorialități și celelalte principii ale procesului civil, să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, are obligația să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză. Mai mult, este permis a se putea ordona de judecător administrarea de probe pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Semnificație deosebită o au și reglementările cuprinse în Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, care guvernează contractul părților, făcându-se mențiunea la art. 7.5 din contract că antreprenorul garantează lucrările conform acestei legi. Așa cum o definește legea specială, calitatea construcțiilor cuprinde o categorie de cerințe specifice: reglementări tehnice, calitatea produselor folosite la realizarea construcției, argumente și procedee tehnice, verificarea proiectelor, conducerea și supravegherea lucrărilor, autorizarea, comportarea în exploatare și, în principal, recepția lucrărilor. Se impune a fi verificat dacă s-a întocmit actul de recepție a lucrărilor, care constituie certificarea realizării acestora pe baza examinării lor nemijlocite în conformitate cu documentația de execuție.
Numai prin suplimentarea probelor se poate stabili o corectă situație de fapt și de drept și pot fi clarificate adevăratele raporturi juridice dintre părți, în cadrul contractului având ca obiect lucrări de construcții.
Pentru aceste rațiuni, recursul declarat de reclamanta SC R. SA Constanța, împotriva deciziei nr. 106/COM din 21 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal, a fost admis, iar decizia a fost casată și cauza trimisă spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Constanța.
| ← Adunarea generală a acționarilor. Convocare. Îndeplinirea... | Contract de prestări servicii. Daune cominatorii. Cereri noi... → |
|---|
