Contract de prestări servicii. Daune cominatorii. Cereri noi în apel
| Comentarii |
|
În cadrul procedurii instituită prin art. 580 alin. (1) C .proc .civ., s-a prevăzut posibilitatea, în cazul neîndeplinirii de bună voie a obligației de a face, constrângerii debitorului de către instanța de judecată la plata unei amenzi civile către stat, la cererea creditorului. Însă, această reglementare nu exclude folosirea dreptului de a recurge la obligarea debitorului la daune cominatorii, acestea reprezentând o sancțiune pecuniară care se poate transforma în daune interese ce se cuvin creditorului, în măsura în care s-ar stabili, potrivit regulilor de drept comun că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, separat de amenda civilă care se achită către stat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, nr. 1055 din 15 Martie 2006
Prin sentința civilă nr. 109 din 1 martie 2005, Tribunalul Dolj a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamantul T.A. și a obligat pârâta SC R.C.S. SA București, succesoare în drepturi și obligații a SC T.S.C. SA Craiova, să asigure reclamantului recepționarea a 66 de programe de televiziune, respingând capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune morale și cominatorii.
împotriva acestei hotărâri, ambele părți au declarat apel și prin decizia nr. 152 din 25 aprilie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins apelurile, ca nefondate.
Instanța de apel a reținut, în esență, cu privire la apelul declarat de reclamant, că executarea silită a obligației de a face, cuprinsă într-un titlu executoriu, se realizează în conformitate cu dispozițiile art. 5802-5805 C. proc. civ., prin constrângerea debitorului la plata unei amenzi în favoarea statului, pe zi de întârziere, până la executarea obligației, competența aplicării acestei amenzi revenind instanței de executare.
De asemenea, daunele morale nu pot fi acordate, în lipsa unor probe, sarcina probei revenind reclamantului, potrivit art. 1169 C. civ.
în privința capătului de cerere în pretenții, s-a avut în vedere că nu este posibilă obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate și a celor ce se vor încasa necuvenit până la executarea hotărârii, deoarece, pe de-o parte, instanța de fond s-a pronunțat în limita cererii și a probelor administrate, iar pentru viitor creanța nu este certă, fiind posibilă oricând rezilierea contractului la cererea uneia din părți.
Cu privire la apelul pârâtei, s-a reținut că excepțiile privind inadmisibilitatea acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile și necompetența materială a Tribunalului Dolj, în raport cu dispozițiile art. 1 lit. a) C. proc. civ., sunt nefondate deoarece, față de obiectul acțiunii, care în cauză este reprezentat de o obligație de a face, neevaluabilă în bani, nu sunt incidente dispozițiile art. 7201C. proc. civ., referitoare la concilierea prealabilă, iar competența materială a tribunalului trebuie analizată în raport cu același obiect și dispozițiile art. 17 C. proc. civ., referitoare la cererile accesorii care se judecă de instanța competentă să judece cererea principală.
în legătură cu modul de administrare al probatoriilor, s-a reținut că instanța de fond a dat dovadă de rol activ, pronunțând o hotărâre în concordanță cu probele administrate, din care rezultă că în cauză este vorba de un contract bilateral, care se caracterizează prin reciprocitatea obligațiilor, fiecare dintre părți având concomitent calitatea de creditor, cât și pe aceea de debitor. Din contractul-cadru, coroborat cu împrejurarea că reclamantul a achitat taxele de difuzare și pârâta le-a primit în cuantumul stabilit, rezultă că aceasta din urmă trebuia să îi asigure reclamantului recepționarea numărului de posturi pe care era îndreptățit să-l recepționeze contra acestor taxe, fără nici o distincție după cum locuiește la casă sau la bloc.
împotriva acestei hotărâri, ambele părți au declarat recurs.
Reclamantul a criticat soluția sub aspectul neacordării daunelor cominatorii, invocând dispoziții legale străine de natura acestei instituții juridice și faptul că, în mod nejustificat, nu i-au fost acordate nici daunele morale, deși, potrivit adresei din 4 august 2004 a SC T.S. SA Craiova și a sentinței civile nr. 648/2002 a Tribunalului Dolj și deciziei civile nr. 709/2005 a Curții de Apel Craiova, rezulta că i s-a asigurat doar recepționarea a 30 de programe, în loc de 66 de programe, cât a achitat și, astfel, i s-a îngrădit accesul la informație, în general, producându-se o discriminare între consumatori.
Prin ultima critică a arătat că, în mod greșit, nu i s-a admis capătul de cerere în restituirea sumelor achitate în plus față de numărul de programe efectiv recepționate, contrar pachetului de bază oferit de pârâtă și acceptat, ignorându-se chitanțele de plată depuse la dosar, aferente perioadei martie-mai 2005, cât și pentru viitor.
Pârâta a criticat soluția, sub aspectul greșitei interpretări a probelor administrate, nerezultând din nici o probă că s-ar fi obligat să îi transmită 66 de programe, în formularul de contract depus la dosar nu apărea numărul de programe care trebuia transmis, iar în contractele încheiate după data de 31 decembrie 2004, cu ceilalți abonați, s-a prevăzut un conținut diferențiat, în funcție de natura imobilului, condițiile tehnice nepermițând difuzarea unui număr mai mare de programe la case.
Recursul reclamantului este fondat, iar recursul pârâtei este nefondat pentru următoarele considerente.
Referitor la recursul reclamantului, acesta nu a fost motivat în drept, dar, în funcție de dezvoltarea motivelor de recurs, poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ., atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii ori când instanța a omis să se pronunțe asupra unei dovezi concludente în cauză, care ar fi condus la o altă soluție.
Reclamantul a criticat nelegala neacordare a daunelor cominatorii, critica fiind fondată.
în cadrul procedurii instituită prin art. 5803alin. (1) C. proc. civ., s-a prevăzut, în cazul neîndeplinirii de bună-voie a obligației de a face, posibilitatea constrângerii debitorului de către instanța de judecată la plata unei amenzi civile către stat, la cererea creditorului.
Această reglementare nu excludea însă folosirea dreptului de a se recurge la obligarea debitorului la daune cominatorii, cât timp prin nici o dispoziție a legii nu este înlăturată o astfel de posibilitate, regimul juridic fiind diferit, iar acestea reprezintă o sancțiune pecuniară care se poate transforma în daune interese ce se cuvin creditorului, în măsura în care s-ar stabili, potrivit regulilor de drept comun, că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, separat de amenda civilă, care se achită către stat.
Așa fiind, hotărârea instanței de apel este nelegală, motivul de recurs încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
O altă critică a vizat neacordarea daunelor morale, prin raportare la mai multe probe, asupra cărora instanța nu s-a pronunțat, motiv care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Pentru a fi admis recursul pe acest temei de drept, este necesar ca probele invocate să fie concludente și să conducă la schimbarea soluției. Or, din conținutul acestor probe rezultă că litigiul se poartă în legătură cu obligațiile încălcate, derivând dintr-un raport juridic ce are ca obiect un contract de prestări servicii, încât, fiind vorba de executarea acestuia, sancțiunile sunt cele specifice materiei contractuale, neputându-se acorda daune morale față de conținutul și efectele sale juridice, partea fiind în drept să ceară fie executarea, ceea ce a și făcut, fie rezoluțiunea contractului și daune interese, în măsura în care a suferit un prejudiciu material.
Prin ultima critică s-a susținut că, în mod nelegal și netemeinic, nu s-a admis obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor de bani, achitate în plus în trecut și pentru viitor.
Instanța de apel a soluționat apelul în limitele în care instanța de fond a fost învestită, nefiind posibilă lărgirea cadrului procesual, fără respectarea dispozițiilor art. 294 C. proc. civ. Or, pe de-o parte, sumele cerute direct în apel nu se încadrează față de obiectul acțiunii, în situația reglementată în art. 294 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, cererea pentru viitor a fost respinsă, în condițiile în care, în primul petit, reclamantul a pretins încheierea contractului pentru cele 66 de programe, ceea ce presupunea, corelativ, menținerea obligației de plată aferentă acestora.
Așa fiind, în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ., recursul reclamantului a fost admis și soluția instanței de apel schimbată în parte, în sensul că pârâta a fost obligată la 1 milion de lei pe zi, daune cominatorii, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea obligației, menținându-se restul obligațiilor.
Nici recursul pârâtei nu a fost încadrat în drept, dar față de dezvoltarea motivelor, vizează dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., atunci când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea ori aplicarea greșită a legii.
Chiar dacă nu s-a prevăzut expres în contractul părților, rezulta cu evidență, din restul probelor coroborate, numărul programelor, reclamantul achitând taxele aferente pachetului de programe TV pe baza ofertei făcută de reclamantă, care conținea 66 de programe, care au fost acceptate, ceea ce echivalează cu încheierea unui acord de voință exprimat în aceste limite, art. 969 C. civ. fiind deci pe deplin respectat, hotărârea fiind pe deplin legală.
Astfel că recursul pârâtei a fost respins, ca nefondat.
Admițând recursul declarat de reclamant, decizia atacată a fost modificată, în sensul că a fost admis apelul formulat de reclamant împotriva sentinței nr. 109/2005 a Tribunalului Dolj, pe care a schimbat-o, în sensul că pârâta a fost obligată și la plata daunelor cominatorii în cuantum de 1 milion de lei vechi pe zi întârziere, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la executare, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.
| ← Contract de antrepriză. Suplimentarea probelor. Rolul activ al... | Contract de agenție. Obiect → |
|---|
