ICCJ. Decizia nr. 1707/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1707/2006
Dosar vechi nr. 1612/2005
(Dosar nou nr. 6843/1/2005)
Şedinţa publică din 18 mai 2006
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 12 septembrie 2004 reclamanta, SC R. SRL a chemat în judecată pe pârâta V.d.m., solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4581 din 17 octombrie 2002 şi pe cale de consecinţă şi a contractului sub semnătură privată din 17 octombrie 2002 încheiat între părţi întrucât actul autentic a fost făcut în frauda legii.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că deţine în proprietate imobilul situat în Câmpina B-dul Carol I, pentru care reprezentanţii legali ai societăţii au negociat cu pârâta vânzarea acestui imobil stabilind ca preţ al vânzării suma de 1.875.800.000 lei fără TVA.
Mai arată reclamanta că la data de 17 octombrie 2002 s-a încheiat actul de vânzare-cumpărare la notariat fiind autentificat sub nr. 4581.
În luna august 2004 administratorul societăţii a constatat inadvertenţe între conţinutul actului autentic şi cel sub semnătură privată în ceea ce priveşte preţul de vânzare al imobilului. Întrucât factura a fost emisă în baza actului sub semnătură privată, consideră că au fost încălcate dispoziţiile imperative ale art. 6 din OG nr. 12/1998 care interzic trecerea unui preţ mai mic decât cel real, situaţie în care se impune anularea vânzării din actul autentic iar pe cale de consecinţă obligarea la restituirea preţului de vânzare şi radierii dreptului de proprietate din cartea funciară.
Tribunalul Prahova, secţia comercială, prin sentinţa nr. 1787 din 15 decembrie 2004, a admis în parte acţiunea, a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4581 din 17 octombrie 2002 şi a respins cererea privind radierea dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului din Cartea Funciară.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 17 octombrie 2002, prin contractul sub semnătură privată reclamanta a vândut pârâtei la preţul de 1.875.800.000 lei (56.500 dolari S.U.A.) fără TVA spaţiul comercial în litigiu, pentru ca tot în aceeaşi zi aceleaşi părţi să semneze şi actul autentic de vânzare cumpărare nr. 4581 la notariat pentru acelaşi imobil dar la un alt preţ şi anume 274.890.000 lei.
Factura a fost întocmită pentru preţul din actul sub semnătură privată la care s-a adăugat şi TVA dar la un alt preţ, respectiv 2.232.202.000 lei.
Cum între preţul din actul sub semnătură privată şi preţul din actul autentic este o diferenţă de 1.600.910.000 lei s-a făcut aplicaţiunea dispoziţiilor art. 6 din OG nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială potrivit cărora este nulă vânzarea prin care părţile se înţeleg printr-un act secret să plătească un preţ mai mare decât cel care se declara în actul autentificat.
Pentru respingerea capătului de cerere privind radierea dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului s-a avut în vedere precizarea făcută de reclamantă şi consemnată în încheierea şedinţei publice din 24 noiembrie 2004 în sensul că nu solicită repunerea părţilor în situaţia anterioară şi nici nu a timbrat la valoarea din contract.
Reclamanta a promovat apel considerând că în mod eronat a fost respins capătul de cerere privind radierea dreptului de proprietate al pârâtei din Cartea Funciară întrucât instanţa de fond a fost în eroare cu privire la natura juridică a acestuia întrucât nu are legătură cu valoarea litigiului nefiind o cerere evaluabilă în bani, în realitate fiind o cerere de rectificare carte funciară.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 79 din 4 martie 2005, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa criticată în sensul că, a admis şi capătul de cerere privind radierea dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că principalul efect al nulităţii îl constituie retroactivitatea în sensul că actul considerat nul sau anulat se socoteşte a nu fi existat, iar desfiinţarea îşi produce efectele din momentul naşterii actului.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta susţinând că prin soluţia pronunţată s-a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv s-a admis o cerere de radiere formulată în apel după ce la instanţa de fond reclamanta-intimată a declarat în mod expres că nu solicită repunerea părţilor în situaţia anterioară şi ca atare nici nu a timbrat la valoarea din contract.
Se consideră că au fost încălcate şi dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 7/1996 potrivit cărora „dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în condiţiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună credinţă, cât timp nu se dovedeşte contrariul".
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 6 din OG nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială este nulă vânzarea prin care părţile înţeleg, printr-un act secret, să se plătească un preţ mai mare decât cel care se declară în actul autentificat.
În considerarea acestor dispoziţii legale instanţa de fond a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 88 din 17 octombrie 2002 şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4581 din 17 octombrie 2002, soluţie la care recurenta-pârâtă a achiesat rămânând definitivă şi irevocabilă.
Acţiunea formulată a cuprins şi un alt capăt de cerere referitor la rectificarea Cărţii Funciare nr. 89/VI Câmpina în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului intabulat provizoriu în aceeaşi carte funciară.
Asupra acestui capăt de cerere reclamanta a insistat şi prin precizările făcute asupra timbrajului la data de 25 octombrie 2004, neavând legătură cu susţinerea consemnată în încheierea de şedinţă din 24 noiembrie 2004, instanţa neavând a se pronunţa asupra a două capete de cerere.
Din moment ce înscrisurile în baza cărora pârâta-recurentă şi-a făcut menţiunile în Cartea Funciară au fost declarate nule, susţinerea recurentei potrivit căreia nu s-a dovedit reaua credinţă în dobândirea dreptului de proprietate nu poate fi primită.
În aceste condiţii nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta V.D.M. împotriva deciziei nr. 79 din 4 martie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurenta la 500 RON cheltuieli de judecată către intimata reclamantă SC E. SRL Câmpina.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1777/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1666/2006. Comercial → |
|---|
