ICCJ. Decizia nr. 1708/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1708/2006
Dosar nou nr. 8161/1/2005
(nr. vechi 1944/2005 )
Şedinţa publică din 18 mai 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 1 iunie 2004 reclamantul Consiliul Local al comunei Mânăstirea Caşin a chemat în judecată pârâtele C.C.C. Oneşti şi SC S. SRL Oneşti, solicitând anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1840/2002.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prezentul contract de vânzare cumpărare are la bază un alt contract de vânzare cumpărare anulat prin Decizia nr. 294/2001 a Curţii de Apel Bacău.
Prin sentinţa civilă nr. 1619 din 18 iunie 2004 a Judecătoriei Oneşti, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, având în vedere prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
La Tribunalul Bacău, cauza a fost înregistrată sub nr. 4944/2002.
Tribunalul Bacău, prin sentinţa civilă nr. 1585 din 27 octombrie 2004, a admis acţiunea reclamantului Consiliul Local al comunei Mânăstirea Caşin şi a constatat nul contractul de vânzare cumpărare încheiat între C.C.C. Oneşti şi SC S. SRL Oneşti, contract autentificat sub nr. 1840 din 16 septembrie 2002.
Apelurile declarate de pârâte împotriva acestei hotărâri au fost respinse, ca nefondate, de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 24 din 22 martie 2005, reţinând, în considerente, că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat, pârâta C.C. Oneşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că:
Anularea actului iniţial nu duce la anularea actului subsecvent atunci când datorită unor temeiuri cum sunt principiul ocrotirii bunei credinţe a subdobânditorului unui bun cu titlu oneros şi principiul asigurării stabilităţii circuitului civil, care este o nevoie de ordin general, social.
Curtea de Apel Bacău a considerat că buna credinţă nu mai este ocrotită atunci când sunt înstrăinate bunuri de domeniul public.
Terenul care a făcut obiectul vânzării nu face parte din domeniul public aşa cum s-a statuat prin sentinţa civilă nr. 3/2001 în dosar nr. 8258/2000 a Curţii de Apel Bacău rămasă irevocabilă şi cu atât mai mult nu pot face parte din domeniul public bunurile imobile respectiv construcţiile care au fost recunoscute ca fiind proprietatea pârâtei.
Contractul de vânzare cumpărare nr. 1840 din 16 septembrie 2002 a cărui anulare s-a cerut de către Consiliul Local M. Caşin nu a născut nici un fel de raport juridic de natură contencioasă pentru a atrage competenţa în primă instanţă a Tribunalului Bacău întrucât între părţile contractului nu se puteau naşte decât raporturi de natură civilă, cel mult comerciale la valoarea litigiului, competenţa aparţine în primă instanţă „judecătoriei".
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta C.C. Oneşti a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat, casarea deciziei civile nr. 24/2005 a Curţii de Apel Bacău şi admiterea apelului.
Prin întâmpinarea depusă la data de 28 septembrie 2005 intimata pârâtă SC S. SRL Oneşti a aderat la recursul pârâtei Cooperativa de Consum Oneşti solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate, admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei tribunalului.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că la data încheierii contractului de vânzare cumpărare ce face obiectul cauzei pârâta C.C. Oneşti nu mai era proprietara imobilelor respective, întrucât contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3854/1997 era anulat prin Decizia nr. 294 a Curţii de Apel Bacău.
Nulitatea ca sancţiune a erorilor judiciare civile sau comerciale intervine atunci când vreuna din condiţiile esenţiale pentru validitatea convenţiilor prevăzute de art. 948 C. civ., a fost încălcată.
Pârâta a înstrăinat bunuri pentru care dreptul său de proprietate fusese anterior vânzării desfiinţat iar nulitatea actului de proprietate al pârâtei are ca efect şi nulitatea actului subsecvent, iar cauza juridică a convenţiei de vânzare cumpărare este vădit ilicită.
Faţă de cele ce preced rezultă că recursul este nefondat şi drept urmare va fi respins conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., şi pe cale de consecinţă respinge şi cererea de aderare la recurs formulată de intimata SC S. SRL Oneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.C. Oneşti împotriva deciziei nr. 24 din 22 martie 2005 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Respinge cererea de aderare la recurs formulată de intimata pârâtă SC S. SRL.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1765/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1646/2006. Comercial → |
|---|
