ICCJ. Decizia nr. 1819/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1819/2006
Dosar nr. 13250/1/2005
(nr. vechi 3218/2005)
Şedinţa publică din 24 mai 2006
Deliberând asupra recursului de faţă,
Prin sentinţa civilă nr. 11687 din 14 octombrie 2004, Tribunalul Bucureşti a admis cererea reclamantei SC D.C. SRL din Republica Moldova, formulată în contradictoriu cu pârâta SC M.P.I. SRL Bucureşti având ca obiect recunoaşterea şi încuviinţarea executării în România a hotărârii din 22 decembrie 2003 a Curţii de Apel Economică din Chişinău, Republica Moldova.
S-a dispus recunoaşterea şi încuviinţarea hotărârii menţionate reţinându-se că sunt îndeplinite în cauză condiţiile art. 167, 171, 173 din Legea nr. 105/1992.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta susţinând că au fost aplicate greşit dispoziţiile art. 167, 171 şi 173 din Legea nr. 105/1992 deoarece hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Economică din Chişinău a rămas definitivă prin neapelare deoarece nu i-a fost comunicată.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 607 din 27 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei reţinând că hotărârea este definitivă conform legii statului unde a fost pronunţată, există reciprocitate şi pârâta a fost înştiinţată de ora şi data examinării cauzei.
Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtă invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine că nu rezultă că hotărârea a fost comunicată pârâtei pentru ca aceasta să poată exercita calea de atac.
Recurenta arată că nu s-a respectat procedura cu străinătatea, hotărârea din 22 decembrie 2003 a rămas definitivă pe 9 ianuarie 2004 şi nu de la pronunţare.
Recursul pârâtei este nefondat pentru următoarele considerente:
Hotărârea a cărei recunoaştere şi executare se cere trebuie să fie definitivă potrivit legii statului unde a fost pronunţată. Această condiţie este îndeplinită, aşa cum rezultă din adresa eliberată de Curtea de Apel Economică din Chişinău, act aflat la dosarul de fond.
Şi condiţia ca instanţa care a soluţionat cauza să fie competentă, potrivit legii statului care a pronunţat-o este îndeplinită, având în vedere actul adiţional din 27 februarie 2002 semnat de ambele părţi şi prin care se stabileşte că orice litigiu dintre părţi se soluţionează de Judecătoria Economică a Republicii Moldova.
Între România şi Republica Moldova există reciprocitate în ceea ce priveşte efectul hotărârilor străine astfel că şi cea de a treia condiţie cerută de dispoziţiile Legii nr. 105/1992 este respectată.
Instanţa din Chişinău comunică şi faptul că pârâta a fost înştiinţată despre data şi ora examinării cauzei neîncălcându-se dreptul la apărare aşa cum susţine pârâta.
Constatându-se că instanţa de apel, respectiv Curtea de Apel Bucureşti a aplicat corect dispoziţiile art. 167, 171 şi 173 din Legea nr. 105/1992, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC M.P.I. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 607 din 27 iunie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1828/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1815/2006. Comercial → |
|---|
