ICCJ. Decizia nr. 2166/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin decizia civilă nr. 165 din 5 decembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de reclamanta S.I.F. O. SA Craiova, împotriva sentinței comerciale nr. 190 din 27 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în contradictoriu cu pârâta SC S. SA Cluj Napoca.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut că apelanta reclamantă nu s-a conformat obligației de a achita diferența de taxă judiciară de timbru în sumă de 13,2 lei, în conformitate cu art. 6 lit. a), raportat la art. 11 din Legea nr. 146/1997, modificată și 0,15 lei, timbru judiciar în conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 32/1995, modificată, astfel că, a aplicat sancțiunea anulării apelului în baza art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 35 alin. (5) din Normele Metodologice de aplicare a acestei legi.
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta invocând doar dispozițiile art. 299 C. proc. civ., dar față de dezvoltarea în fapt a motivelor, acestea se încadrează, în drept, în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
A arătat astfel că, prin adresa din 30 noiembrie 2005, a transmis dovada plății taxelor de timbru solicitate, încât apelul fiind timbrat, sancțiunea anulării acestuia, este nelegal aplicată.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului în care s-a pronunțat decizia recurată se constată că adresa din 30 noiembrie 2005, invocată, a fost înregistrată la Curtea de Apel Cluj la 6 decembrie 2005 deci, după pronunțarea deciziei, situație în care, față de dispozițiile art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997, modificată și art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, modificată potrivit cărora taxele de timbru se achită anticipat și având în vedere că recurenta invocă propria culpă procesuală prin transmiterea cu întârziere a documentelor de plată a taxelor de timbru, înalta Curte de Casație și Justiție urmează a constata că, în lipsa acestei dovezi, soluția pronunțată de instanța de apel este la adăpost de critica formulată, fiind dată cu respectarea legilor în materie.
Așa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2164/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2163/2006. Comercial → |
|---|
