ICCJ. Decizia nr. 2174/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea formulată la 15 noiembrie 2005 revizuientul D.E. a solicitat în contradictoriu cu intimata C.C. - B.P.R., prin lichidator judiciar SC R. SRL Târgoviște revizuirea sentinței civile nr. 900 din 8 aprilie 2003, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Motivând în fapt și în drept cererea de revizuire a arătat că temeiul pe care s-a fundamentat hotărârea a cărei revizuire se solicită, respectiv contractul de împrumut din 20 mai 2000, a fost invalidat prin decizia civilă nr. 3600 din 14 iunie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție pentru cauză ilicită încât, în raport de acest act nou și de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., să se desființeze sentința și rejudecându-se cauza să se respingă acțiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.
în raport de dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuție, din oficiu, excepția necompetenței materiale a acestei instanțe în soluționarea cauzei.
Astfel, potrivit textului sus-evocat, cererea de revizuire se introduce la instanța ce a pronunțat hotărârea definitivă ce se atacă pe această cale, în aceeași compunere ca și cauza în care s-a pronunțat hotărârea atacată, exceptând cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care se va soluționa de către instanța superioară în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.
în cauză, temeiul juridic al cererii de revizuire îl constituie motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., iar hotărârea a cărei revizuire se cere a fost pronunțată de Tribunalul Dâmbovița care a soluționat cauza în fond, recursul declarat împotriva acesteia fiind respins, ca nefondat prin decizia nr. 2724 din 26 august 2003, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Așa fiind, competența materială de soluționare a cauzei a revenit primei instanțe care s-a pronunțat pe fond, încât, luând în considerare și dispozițiile generale prevăzute de art. 159 C. proc. civ., potrivit cărora competența materială a fost de ordine publică, s-a admis excepția și s-a declinat competența materială în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2179/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2165/2006. Comercial → |
|---|
