ICCJ. Decizia nr. 2230/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea introductivă de instanță, reclamantul M.R.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC C. SA Deva și SC C.C.F.A.C.C. SA Rm. Vâlcea, rezilierea contractului de execuție de lucrări din 17 octombrie 2001, precum și a contractului de cesiune parțială de lucrări în subantrepriză din 30 mai 2003, pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate de pârâte în sensul realizării lucrărilor contractate potrivit graficului de execuție și finalizării lucrărilor la investiția privind "Alimentarea cu apă cartier".
Tribunalul Vâlcea, secția comercială, prin sentința nr. 48/ C pronunțată la data de 26 ianuarie 2005 a admis cererea reclamantei și a dispus rezilierea celor două contracte de execuție de lucrări și respectiv de cesiune parțială de lucrări în subantrepriză încheiate de părți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin contractul încheiat la 17 octombrie 2001 pârâta SC C. SA s-a obligat să execute să finalizeze și să întrețină lucrările de alimentare cu apă a Cartierului G. din Vâlcea, termenul de execuție fiind de 12 luni de la data începerii lucrărilor, respectiv 6 decembrie 2001. Că, deși lucrările au fost achitate în măsura prezentării situațiilor de lucrări și a facturilor, pârâta nu a fost în măsură să finalizeze lucrările în termenul contractual, astfel că, de comun acord cu reclamanta s-au cesionat lucrările rămase de executat pârâtei SC C.C.F.A.C.C. SA, conform contractului din 30 mai 2003, pârâta cesionară obligându-se să finalizeze lucrările contractate până în februarie 2004.
Mai reține instanța din analiza materialului probatoriu administrat că o parte din lucrările executate de pârâta 1 au fost de proastă calitate necesitând remedieri importante, iar conducta de aducțiune de apă potabilă nu a rezistat probelor de presiune "ceea ce a făcut necesară înlocuirea parțială a țevilor și vanelor, lucrări ce nu au fost recepționate calitativ, toate aceste deficiențe determinând nefinalizarea lucrărilor, în condițiile în care investiția viza un interes public major, iar respectarea termenului de execuție era de esența contractului.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 1020 și art. 1021 C. civ., tribunalul constată îndeplinite cerințele textului de lege și dispune rezilierea contractelor urmare neexecutării obligațiilor asumate de pârâte.
împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele pârâte, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie vizând nerespectarea dispozițiilor art. 27.1 și 27.2 din contract, care impuneau o procedură prealabilă pentru soluționarea divergențelor și stabilirea în mod greșit a culpei în neexecutarea contractului în condițiile în care reclamanta a refuzat nejustificat să achite contravaloarea lucrărilor executate.
Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 103/A/C din data de 7 septembrie 2005 a respins ca nefondate apelurile formulate de pârâte.
Răspunzând criticilor formulate, instanța de apel constată că dispozițiile art. 27.1 și 27.2 din cele două contracte nu prevăd o procedură de conciliere scrisă, iar reclamanta a dovedit disponibilitate pentru continuarea contractului încheiat inițial, acceptând cesionarea lucrărilor nefinalizate către pârâta 2 și prelungirea termenelor de execuție.
Cu privire la cea de a doua critică instanța de control reține că în mod corect prima instanță a constatat neîndeplinirea de către pârâte a obligațiilor asumate prin cele două contracte, atât sub aspectul standardelor convenit cât și în ce privesc termenele de execuție, așa cum rezultă din probele administrate în fața primei instanțe și din amendamentul din 20 iulie 2005 la raportul de expertiză tehnică din 27 iunie 2005, întocmit de SC T. SRL Neamț, raport de expertiză extrajudiciară efectuată la cererea pârâtei SC C.C.F.A.C.C. SA.
în contra acestei decizii au declarat recurs, în termen legal pârâtele.
Recurenta pârâtă SC C. SA a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei curții de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare unei alte curți de apel în interesul unei bune administrări a justiției.
în dezvoltarea criticilor formulate recurenta a susținut următoarele:
- instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în condițiile în care după ce a admis proba cu expertiză judiciară a revenit asupra probei și a luat în considerare o expertiză extrajudiciară întocmită de SC T. SRL Piatra Neamț, încălcându-se astfel prevederile art. 201, 202 și 208 C. proc. civ.;
- motivarea instanței în adoptarea acestei soluții, pe caracterul urgent al cauzei este lipsită de fundament legal, singura explicație fiind presiunile efectuate de P.M.R.V.;
- hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 7201C. proc. civ., care impun concilierea prealabilă obligatorie, contractul de antrepriză a cărei reziliere s-a dispus având o valoare în bani;
- procedura de citare în fața primei instanțe s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 87 C. proc. civ., respectiv la o altă adresă decât cea la care societatea își are sediul social;
- instanța a aplicat greșit prevederile art. 969, 1020 și 1021 C. proc. civ., contractul de execuție de lucrări fiind un contract sinalagmatic care statuează obligații reciproce în sarcina ambelor părți, astfel încât obligației de executare a lucrărilor de către antreprenor îi corespunde în mod corelativ obligația de plată a beneficiarului, ori, conform expertizei judiciare o serie de lucrări efectuate de antreprenor nu au fost decontate de beneficiar.
Recurenta pârâtă SC C.C.F.A.C.C. SA a invocat în susținerea recursului său motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încălcarea și aplicarea greșită a legii, solicitând modificarea deciziei, admiterea apelului și respingerea acțiunii reclamantei.
în argumentarea criticii, recurenta a reiterat excepția prematurității acțiunii în raport de cele convenite de părți prin clauzele 27.1 și 27.2 din contractul de cesiune de lucrări din 30 mai 2003;
- a susținut că în mod nelegal instanța de apel a revenit asupra utilității și concludenței probei cu expertiză tehnică dispusă și a acordat forța probantă unei probe extrajudiciare, încălcând principiul contradictorialității;
- a invocat totodată fracționarea cursivității desfășurării normale a procesului prin schimbarea de trei ori a completului de judecată în cursul celor șapte termene de judecată acordate, ceea ce a împiedicat înțelegerea corectă și completă a cauzei.
Examinând recursurile prin prisma criticilor de nelegalitate invocate, înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
1. Cu privire la recursul declarat de recurenta pârâtă SC C. SA:
1.1. Critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu se confirmă.
Este adevărat că raportul de expertiză este un act de procedură și ca atare el trebuie făcut în condițiile prescrise de lege sub sancțiunea nulității, dar în cauză, instanța nu a luat în considerare raportul întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art. 208 alin. (1) C. proc. civ., a dispus refacerea lucrării, iar ulterior a revenit asupra probei cu expertiză motivat de urgența pe care o implica judecarea cauzei.
Cum încuviințarea probelor se face de către instanță printr-o încheiere preparatorie, numai în măsura în care se apreciază că pot conduce la dezlegarea pricinii, instanța poate reveni asupra probelor încuviințate, motivat, ori, în cauză instanța a motivat revenirea asupra probei cu expertiză distinct de faptul că în cauză au fost administrate și alte probe cu înscrisuri și martori de natură să lămurească faptele deduse judecății.
1.2. Dispozițiile art. 7201C. proc. civ. nu își găsesc aplicarea în cauză, având în vedere obiectul acțiunii introductive "rezilierea celor două contracte" obiect neevaluabil în bani, chiar dacă cele două contracte au evident o valoare economică, în cauză nu s-au solicitat daune sau alte pretenții pentru a fi incidente dispozițiile art. 7201C. proc. civ.
1.3. Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 87 pct. 1 C. proc. civ. de către prima instanță prin citarea nelegală a pârâtei recurente la o altă adresă, se constată că viciul de procedură a fost acoperit prin înfățișarea părții în instanță la termenul din 8 decembrie 2004, când a solicitat amânarea cauzei pentru lipsă de apărare și a primit termen în cunoștință conform art. 89 alin. (2) C. proc. civ.
1.4. Ultima critică formulată întemeiată pe aplicarea greșită a dispozițiilor art. 969, 1020 și 1021 C. proc. civ., a fost argumentată în concret pe aspecte de netemeinicie, respectiv pe inexistența culpei pârâtei în executarea contractului.
Ori, aspectele de netemeinicie, pe situații de fapt, scapă controlului recursului în actuala sa reglementare.
Stabilirea situației de fapt, constituie atributul exclusiv al instanței fondului sau apelului din perspectiva caracterului său devolutiv.
2. Referitor la recursul declarat de recurenta pârâtă SC C.C.F.A.C.C. SA.
2.1. Excepția prematurității acțiunii introductive în raport de cele statuate în art. 27.1 și 27.2 din contract a fost soluționată corect de instanță.
Textul exprimă voința părților de a încerca soluționarea amiabilă a neînțelegerilor în legătură cu contractul prin "Tratative neoficiale", ceea ce nu constituie un fine de neprimire sancționat cu respingerea cererii pentru neîndeplinirea unei proceduri prealabile obligatorii.
2.2. Motivul vizând revenirea asupra probei cu expertiză tehnică dispusă a fost tratat la pct. 1.1. al acestor considerente, fiind invocat și de către recurenta SC C. SA.
Cât privește acordarea de către instanța de apel unei probe cu expertiză extrajudiciară, o anumită valoare probantă, critica nu relevă nici un aspect de nelegalitate.
Raportul de expertiză a fost întocmit la cererea părții în cauză și privește o chestiune de strictă specialitate, astfel că partea care l-a solicitat pe cale extrajudiciară nu poate invoca încălcarea principiului contradictorialității în măsura în care lucrarea a fost depusă la dosar de către partea adversă.
2.3. Fracționarea cursivității desfășurării normale a procesului, nu se încadrează în nici unul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., pentru a putea fi examinat în cadrul controlului de legalitate.
Pentru rațiunile mai sus înfățișate, înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins ambele recursuri ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2259/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2212/2006. Comercial → |
|---|
