ICCJ. Decizia nr. 2276/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2276/2006
Dosar nr. 14972/1/2005
(nr. vechi: 3649/2005)
Şedinţa publică din 20 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrată, sub nr. 3649/2005 (14972/1/2005), contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC A. SA Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 3991 din 29 iunie 2005 pronunţată de această instanţă în dosar nr. 8432/2004, în contradictoriu cu intimata SC A.C. SA Cluj Napoca.
Motivând cererea, contestatoarea susţine că instanţa recursului a omis din greşeală să cerceteze motivele de recurs invocate, întemeindu-şi contestaţia pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Se arată că al doilea motiv de recurs invocat care a vizat omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra unei dovezi administrate ce era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, nu a fost analizat de instanţă şi anume Decizia nr. 32/G/1994 a Curţii de Conturi a României, Camera de Conturi a Judeţului Cluj, din care rezultă că spaţiile nu sunt înregistrate în evidenţa contabilă a SC A.C. SA.
De asemenea, se critică omisiunea instanţei de recurs de a nu fi avut în vedere dispoziţiile art. 6 din HG nr. 1040/1990 şi art. 3 din Decretul nr. 496/1990, privind reevaluarea patrimoniului intimatei, arătându-se doar aspectele tehnice ale inventarierii, apreciindu-se greşit asupra acestora.
În acest sens se arată ca, pentru inventarierea unui imobil din patrimoniul unei societăţi este necesar să existe documente care să justifice proveninenţa acestora şi dreptul de proprietate al societăţii asupra respectivului imobil, iar în cauză acest drept nu aparţine pârâtei.
Că, nerespectând prevederile HG nr. 643/1990 şi HG nr. 768/1990, pârâta nu putea invoca prevederile art. 20 din Legea nr. 15/1990 pentru a dobândi dreptul de proprietate asupra spaţiilor comerciale în litigiu.
Contestatoarea mai susţine că prin notele scrise depuse la dosarul din recurs a făcut o amplă analiză a actelor normative aplicabile în cauză, a succesiunii acestora în timp şi a efectelor produse faţă de societăţile comerciale în litigiu, iar instanţa nu a făcut nici o referire în motivarea deciziei contestate.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că prin sentinţa civilă nr. 654 din 25 iunie 2003 pronunţată de Tribunalul Cluj s-a respins acţiunea reclamantei SC A.C. SA CLUJ şi cererea de intervenţie a SC A. Cluj ca rămasă fără obiect.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă şi acţiunea reclamantei SC A. SA CLUJ împotriva MINISTERULUI FINANŢELOR PUBLICE şi CONSILIUL JUDEŢEAN CLUJ şi s-a respins cererea de intervenţie a SC A.C. SA CLUJ. A fost admisă acţiunea reclamanteiSC A. SA Cluj Napoca împotriva pârâtului CONSILIUL LOCAL CLUJ NAPOCA şi s-a constatat calitatea de proprietar a reclamantei asupra spaţiilor comerciale situate în str. Izlazului şi în str. Fabricii, dispunându-se şi intabularea dreptului de proprietate al reclamantei cu titlu de construire.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de SC A.C. SA CLUJ a fost admis de Curtea de Apel Cluj prin Decizia nr. 850 din 5 martie 2004, care a schimbat sentinţa în parte, în sensul că a admis acţiunea acesteia şi a constatat că aceasta are calitatea de proprietară asupra imobilelor spaţii comerciale situate în Cluj Napoca, str. Izlazului şi str. Fabricii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC A. SA Cluj Napoca, invocând dispoziţia art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., respectiv aplicarea greşită a art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 şi neanalizarea Deciziei nr. 32/1994 a Curţii de Conturi din care rezultă că spaţiile în litigiu, chiar dacă au fost în administrarea SC A.C. SA aceasta nu le-a înregistrat în patrimoniul său.
Prin Decizia nr. 399 din 29 iunie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosar nr. 8432/2004, recursul declarat de SC A. SA a fost respins.
Din considerentele deciziei ce face obiectul contestaţiei în anulare, rezultă în mod clar că motivele de recurs invocate de recurentă au fost analizate.
Atfel, instanţa de casare a statuat cu privire la motivul al doilea de recurs ca, aspectele tehnice al inventarierii, evaluării sau reactualizării patrimoniului nu afectează însăşi dreptul astfel încât critica este neîntemeiată, acestea putându-se îndeplini şi corecta şi ulterior astfel cum s-a şi procedat ca urmare a deciziei Curţii de Conturi nr. 32 din 29 decembrie 1994.
S-a mai motivat că nu se poate considera că transferul dreptului de administrare ar fi fost temporar cum a susţinut recurenta SC A. SA deoarece o astfel de menţiune trebuie să rezulte din actul normativ şi nu rezultă.
Cu privire la cel de-al doilea motiv al contestaţiei în anulare, tot în considerentele deciziei se arată că, din succesiunea actelor normative rezultă că în anul 1985, dreptul de administrare a trecut la Întreprinderea de Stat din care SC A.C. s-a contituit ca societate comercială şi că la apariţia Legii nr. 15/1990, acest regim al transmiterii dreptului de administrare a operat în favoarea acesteia conform art. 20 din Legea nr. 31/1990.
În atare situaţie, motivele invocate de contestatoare nu pot fi primite.
Faptul că instanţa de recurs a fost în drept să grupeze argumentele folosite de recurentă şi să aprecieze care din motivele de casare este determinant pentru lămurirea raporturilor juridice dintre părţi, răspunzându-se printr-un considerent comun nu înseamnă că nu s-au analizat motivele de recurs astfel că, demersul contestatoarei nu întruneşte condiţiile cerute de art. 318 C. proc. civ.
De altfel, din argumentarea motivelor contestaţiei în anulare se deduce mai degrabă că SC A. SA Cluj Napoca invocă de fapt greşeli de judecată, de apreciere a probelor şi de interpretare a unor dispoziţii legale ce nu pot face obiectul analizei în această cale de atac.
Faţă de cele ce preced urmează a se respinge contestaţia în anulare ca nefondată.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de intimată, Înalta Curte constată că actele depuse drept dovadă primesc un alt dosar (nr. 3645/2005) motiv pentru care va respinge această cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC A. SA Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 3991 din 29 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimata SC A.C. SA Cluj Napoca.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2288/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2267/2006. Comercial → |
|---|
