ICCJ. Decizia nr. 2203/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2203/2006
Dosar nr. 2796/1/2006
Şedinţa publică din 15 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 11 mai 2004, reclamantul C.L. Motru a chemat în judecată pârâta SC R. SA Motru solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului de concesiune nr. 6908/1998.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că în anul 1998 între părţi a intervenit contractul de concesiune la data de 16 iulie 1998 pentru fondul locativ de stat cu destinaţie de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie decât cea de locuinţă în localitatea Motru.
Reclamantul a mai arătat că pârâta a refuzat cu rea credinţă să-şi îndeplinească obligaţiile contractuale stabilite întrucât la solicitarea sa prin adresa nr. 8348 din 14 aprilie 2004 pârâta a refuzat să-i pună la dispoziţie situaţiile şi documentele necesare pentru deschiderea evidenţei analitice pentru aplicarea prevederilor OG nr. 81/2003 privind evaluarea şi amortizarea activelor fixe care cade în sarcina proprietarului de active fixe.
Pârâta a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii motivat de faptul că obligaţia sa este de a transmite date despre fondul locativ şi nu documente care vor fi predate odată cu expirarea contractului.
Tribunalul Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 119 din 14 iunie 2005, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că deşi potrivit deciziei din 18 martie 2004 a Camerei de Conturi Gorj reclamantul nu are organizată evidenţa fondului locativ pe blocuri şi apartamente şi nici evidenţa contractelor de vânzare – cumpărare măsurile dispuse de preluare a evidenţei şi actualizarea situaţiilor privind fondul locativ predat în concesiune pârâtei nu conduce automat la rezilierea contractului nefăcându-se dovada cu nici o probă că pârâta nu şi-a respectat obligaţiile ce-i reveneau potrivit art. 11-24 din contractul încheiat.
Dacă în Decizia Curţii de conturi s-a dispus reevaluarea fondului locativ şi să se ia toate măsurile de încasare a veniturilor de capital la valoarea reală şi reflectarea în contabilitate a obligaţiilor, aceste măsuri nu demonstrează că pârâta nu a pus la dispoziţia reclamantei dările de seamă, datele statistice tehnice şi financiar contabile solicitate pentru că, aşa cum rezultă din art. 16,17 din contract, obligaţia acesteia este să furnizeze date, nu să predea documentele în sine, iar faptul că nu are o evidenţă a fondului locativ nu demonstrează vreo culpă a pârâtei în nerespectarea obligaţiilor contractuale.
Împotriva acestei soluţii a formulat apel reclamantul arătând că potrivit art. 2 alin. (1) din OG nr. 81/2003, trebuia să inventarieze şi evalueze activele fixe corporabile aflate în patrimoniul său până la 30 septembrie 2003, iar rezultatele reevaluării să fie cuprinse în bilanţul contabil pe anul 2003. Instituţia publică avea obligaţia inventarierii şi reevaluării activelor fixe şi pentru bunurile date în concesiune şi neavând evidenţa contabilă analitică, ci doar pe cea sintetică, organele de control ale Curţii de Conturi au stabilit că bilanţul contabil şi contul de execuţie pe anul 2003 nu reflectă realitatea.
S-a mai susţinut că greşit, instanţa de fond a considerat că pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, ignorând că a fost atenţionată de nenumărate ori pentru respectarea obligaţiilor ce decurg din contract, iar prin adresa nr. 6069 din 22 martie 2005, înaintată de intimată apelantului, se menţionează că o parte din apartamente se află în stare tehnică precară, rezultând că aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin art. 11 din contract, aceea de a depune toate diligenţele pentru conservarea bunurilor aflate în exploatare.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 341 din 8 decembrie 2005, a respins apelul ca nefondat.
În motivarea soluţiei, instanţa de control judiciar arată că, din corespondenţa purtată între cele două părţi, reiese că situaţia fondului locativ este transmisă lunar, iar ca răspuns la solicitarea Consiliului local, societatea a comunicat situaţia fondului locativ la 31 decembrie 2003 invocând că, prin Decizia Curţii de Conturi s-a menţionat că trebuie să transmită date şi nu documente.
S-a dat o interpretare corectă clauzei cuprinsă în art. 19 din contract în sensul că se predau Consiliului local contractele de vânzare – cumpărare ale apartamentelor la data încetării contractului de concesiune, odată cu toate documentele referitoare la serviciul gestionat.
Instanţa de apel a înlăturat critica privind nerespectarea obligaţiei asumate prin art. 11 din contract, aceea de a depune toate diligenţele pentru conservarea bunurilor pe durata derulării contractului, motivat de faptul că un astfel de motiv nu a fost invocat în cererea introductivă, făcându-se aplicaţiunea dispoziţiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
La data de 2 februarie 2006, reclamantul a declarat recurs criticile făcând referire la aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Se susţine că instanţa de apel a interpretat greşit actul dedus judecăţii respectiv contractul de concesiune încheiat.
Astfel se susţine că potrivit art. 16 şi 17 din contractul de concesiune pârâta – intimată era obligată să-i predea la termenele prevăzute dările de seamă, statistici tehnice şi financiar contabile solicitate precum şi să-i pună la dispoziţia Consiliului local şi organelor de control abilitate toate evidenţele şi informaţiile în legătură cu execuţia contractului.
Instanţa de apel, în mod greşit a considerat că pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile asumate fără a observa că situaţiile sunt incomplete neputând fi folosite pentru cazul în vederea căruia au fost solicitate.
Interpretarea dată art. 19 din contractul de concesiune este eronată fiind contrazisă de adresa nr. 9315 din 6 mai 2005 prin care ni se comunică să ne prezentăm la sediul societăţii pentru a-şi face copii după contractele de vânzare – cumpărare a locuinţelor din fondul de stat.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
În speţă deşi se invocă dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate se referă mai mult la aspecte de netemeinicie, respectiv a modului de interpretare a clauzelor contractului de concesiune ce scapă controlului de legalitate.
În mod corect instanţa de apel a reţinut că intimata – pârâtă a răspuns cu promptitudine tuturor solicitărilor Consiliului local în limitele asumate contractului de concesiune, iar în concret recurentul nu a formulat nici o critică în legătură cu starea de fapt stabilită de instanţă.
Deşi acţiunea a fost iniţiată la începutul anului 2004, recurenta îşi motivează calea de atac pe o corespondenţă purtată în anul 2005.
Nu se poate reţine nici critica privind interpretarea art. 19 din contractul de concesiune, întrucât interpretarea s-a făcut conform legii în favoarea celui care se obligă, făcându-se o interpretare logică, în coroborare cu celelalte obligaţii de predare a documentelor referitoare la serviciu gestionat.
În aceste condiţii văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.L. Motru împotriva deciziei nr. 341 din 8 decembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2257/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1777/2006. Comercial → |
|---|
