ICCJ. Decizia nr. 2447/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2447/2006
Dosar nou nr. 34894/2/2005
Şedinţa publică din 29 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 170 din 15 decembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins contestaţia formulată de debitoarea SC C. SA Botoşani în contradictoriu cu intimata creditoare A.V.A.S. Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că SC C. SA Botoşani are faţă de A.V.A.S. dublă calitate, de debitor principal şi de garant ipotecar, întrucât a preluat obligaţia de plată a creditelor contractate ale A.N.P.A. (fosta R. R.A.) de la B.A., în baza Protocolului din 24 aprilie 1996, având astfel calitatea de debitor iar pe de altă parte, prin încheierea în nume propriu a contractului de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 6618 din 27 august 1997, acesta deţine şi calitatea de garant ipotecar al creanţei cesionate.
Debitul a fost recunoscut în mod expres de contestatoarea SC C. SA Botoşani, aşa cum rezultă din adresele nr. 2784 din 9 octombrie 2003, nr. 2852 din 16 octombrie 2003 şi nr. 5918 din 23 octombrie 2003.
Prin recursul declarat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta contestatoare a susţinut, prin expunerea completă a situaţiei de fapt şi drept a cauzei, că sentinţa primei instanţe a fost dată cu încălcarea legii, respectiv nesocotirea dispoziţiilor art. 1201 C. civ., faţă de împrejurarea că intimata nu a fost parte în litigiul soluţionat irevocabil prin Decizia nr. 4055/2000 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 3886/2000, prin care s-a constatat că B.A. nu mai deţine nici o creanţă împotriva contestatoarei, această hotărâre nu produce efecte juridice faţă de a A.V.A.S. De asemenea, se precizează că prin hotărârea recurată, instanţa a omis să se pronunţe asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a SC C. SA Botoşani în cadrul producerii de executare silită iniţiată de intimata A.V.A.S., precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a intimate în cadrul aceleiaşi proceduri de executare silită. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond este rezultatul unei greşite aprecieri asupra probelor administrate în cauză iar procedura de executare silită iniţiată de intimată este nulă absolut pentru inexistenţa creanţei cât şi pentru că a fost îndreptată împotriva unei alte persoane decât eventualul debitor.
În raport de împrejurarea că debitul principal s-a stins, pe cale de consecinţă rezultă că şi garanţiile ce însoţeau creanţa s-au stins, potrivit principiului „accesorium sequitur principale" astfel încât din acest punct de vedere soluţia pronunţată de prima instanţă este netemeinică şi nelegală.
În mod eronat a reţinut instanţa de fond că recurentei i-a fost predat/primit atât activul cât şi pasivul societăţii, iar plata activelor predate urma să se efectueze în două modalităţi, respectiv suma de 300 milioane va fi compensată cu servicii prestate de SC C. SA, iar restul de 841,3 milioane lei va fi plătit prin preluarea creditului A.N.P.A. de la B.A.
Prin întâmpinare, intimata A.V.A.S. Bucureşti a solicitat respingerea recursului întrucât soluţia este legală şi temeinică.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 39 din OUG nr. 51/1998 „Constituie titlu executoriu contractele sau convenţiile de credit dintre banca şi debitorul cedat ori alte titluri constatatoare ale creanţelor, actele prin care s-au constituit garanţii personale sau reale pentru restituirea acestor creanţe cesionate, potrivit legii. A.V.A.S. „precum şi orice alte acte sau înţelegeri încheiate de aceasta pentru valorificarea creanţelor preluate".
Conform legii, creanţele ce fac obiectul OUG nr. 51/1998, sunt încadrate în categoria „Creanţelor preluate la datoria publică internă a statului" (art. 22) iar valorificarea acestora trebuie realizată astfel încât „nivelul de acoperire a datoriei publice să fie cât mai apropiat de cel real" şi „actualizată la zi pentru a se evita deteriorarea dreptului creditorului şi pentru a se asigura recuperarea reală a efortului financiar de emitere a titlurilor de stat" (art. 40).
Aceste debite sunt creanţe privilegiate ale statului, sumele rezultate din valorificarea lor fiind destinate stingerii prin plată a datoriei publice (art. 38 din OUG nr. 51/1998 republicate) şi sunt virate la trezoreria statului conform art. 24 din acelaşi act normativ.
Prin contractul de cesiune de creanţă nr. 12/860600/02 decembrie 1999 s-au cesionat, conform art. 3 lit. b) din şi toate garanţiile creanţei cedate, aşa cum au fost obţinute ulterior, garanţii reale mobiliare şi imobiliare sau garanţii personale.
Titlurile de creanţă cedate către A.V.A.S. sunt reprezentate de: contractul de credit nr. 162 din 25 august 1994 încheiat de B.A.S.A. cu R. RA, sucursala Botoşani, contractul de garanţei imobiliară din data de 29 august 1995 autentificat cu nr. 14456 din 30 august 1995, transcris în registrul de transcripţiuni sub nr. 10785 din 30 august 1995 încheiat între R. R.A. Botoşani şi Banca Agricolă, Contractul de garanţie imobiliară nr. 8134 din data de 27 august 1997 autentificat cu nr. 6618 din 27 august 1997, transcris în registrul de transcripţiuni sub nr. 1575 din 27 august 1997 încheiat între SC C. SA Botoşani şi B.A. şi Contractul de garanţie imobiliară din data de 29 august 1995, înregistrat sub nr. 10707 din 30 august 1995 încheiat între R. R.A. Botoşani şi B.A.
În ceea ce priveşte calitatea procesuală a SC C. SA Botoşani, în baza HG nr. 462/1995 şi HG nr. 1054/1995, R.A. C. a fost restructurată prin divizare ca entitate şi patrimoniu, înfiinţându-se astfel: A.N.P.A. R.A., Societăţile Comerciale C. SA cu capital de stat, prin preluarea unei părţi din patrimoniul A.N.P.A.R.A., reprezentând active corporale şi disponibilităţi băneşti.
Potrivit art. 11 din HG nr. 1054/1995 creditele angajate vor fi predate de A.N.P.A. societăţilor succesoare. Din Protocolul nr. 129/24 aprilie 1996 încheiat între A.N.P.A. şi C. Botoşani şi din adresa nr. 107 din 06 mai 1998 rezultă că a fost predat/primit atât activul cât şi pasivul societăţii.
Drepturile şi obligaţiile faţă de terţi, toate contractele economice încheiate de sucursale şi filiale, precum şi contractele de prestări servicii încheiate de A.N.P.A. R.A. au fost preluate de către societăţile comerciale nou – înfiinţate.
Executarea silită iniţiată de A.V.A.S. se întemeiază pe dispoziţiile art. 39 din OUG nr. 51/1998 care conferă în mod expres calitatea de titluri executorii contractelor de credit constatatoare ale creanţelor preluate de A.V.A.S. În acest sens, A.V.A.S. nu a continuat executarea pornită de B.A. ci a iniţiat o nouă procedură execuţională de sine stătătoare. Prin pronunţarea sentinţei nr. 4055/2000, dosarul nr. 3886/2000 al Curţii Supreme de Justiţie, s-a constatat faptul că fosta B.A. nu mai deţine nici o creanţă asupra SC C. SA. În acest ciclu procesual A.V.A.S. nu a fost parte, astfel încât hotărârile judecătoreşti pronunţate nu îi sunt opozabile. La data pronunţării deciziei menţionate, fosta B.A. nu mai deţinea nici o creanţă împotriva SC C. SA Botoşani, întrucât o parte a creanţei fusese deja acoperită prin emiterea de titluri de stat în condiţiile OUG nr. 167/1997, iar creanţa neacoperită din fondurile A.N.P.A. fusese cesionată către A.V.A.S. potrivit OUG nr. 51/1998.
În concluzie, susţinerile recurentei SC C. SA Botoşani nu se verifică, întrucât aceasta are calitatea de debitor principal şi garant ipotecar al A.V.A.S., pentru creditele preluate de la A.N.P.A. Creanţa iniţială a fost parţial acoperită prim emiterea de titluri de stat, însă A.N.P.A. nu şi-a respectat obligaţia de a stinge restul creanţei în condiţiile OUG nr. 16/1997. Drept consecinţă, B.A. a cesionat creanţa rămasă şi accesoriile sale către A.V.A.B. (actual A.V.A.S).
Aşa fiind, critica potrivit căreia hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea legii nu poate fi primită, aceasta neîncadrându-se în textul de lege invocat.
Pentru aceste considerente, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de debitoarea SC C. SA Botoşani declarat împotriva sentinţei nr. 170 din 15 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de debitoarea SC C. SA Botoşani declarat împotriva sentinţei nr. 170 din 15 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2631/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2161/2006. Comercial → |
|---|
