ICCJ. Decizia nr. 2631/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2631/2006
Dosar nr. 19355/2/2005
Şedinţa publică din 26 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta A.D.S., a chemat în judecată pe pârâta SC T.T. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 4.291.883.785 lei redevenţă şi penalităţi de întârziere, a penalităţilor contractuale şi a cheltuielilor de judecată.
Prin cererea reconvenţională, pârâta a solicitat să se constate lipsa obligaţiei de plată a redevenţelor.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa comercială 1575 din 7 aprilie 2005, a respins, ca prescrisă, acţiunea reclamantei şi a disjuns cererea reconvenţională.
Instanţa de fond a reţinut că, la data de 23 februarie 2004, reclamanta a introdus acţiunea pentru plata redevenţelor scadente în perioada 31 martie 2000 – 31 decembrie 2000, peste termenul de 3 ani de prescripţie extinctivă a dreptului material la acţiune.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială 796 din 5 decembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă, considerând că stingerea dreptului principal prin prescripţie au efecte şi asupra acţiunii privind plata penalităţilor aferente dreptului principal.
În privinţa întreruperii cursului prescripţiei, instanţa a reţinut că aceasta trebuie să survină până la împlinirea termenului de prescripţie.
Împotriva deciziei astfel pronunţată, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţele de fond au apreciat greşit dispoziţiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958, plăţile efectuate în contul redevenţei de către debitor, întrerupând cursul prescripţiei.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
Prescripţia extinctivă reprezintă un mijloc de stingere a obligaţiilor şi acţiunilor determinat de un interes de ordine publică şi stabilitate socială, ca situaţiile de fapt de mult dobândite să nu mai poată fi schimbate.
Întreruperea prescripţiei extinctive constă în ştergerea prescripţiei începute pentru motive determinate de lege: recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, introducerea unei cereri de chemare în judecată şi un act începător de executare.
În privinţa recunoaşterii datoriei prin plată, aceasta nu reprezintă un act recognitiv. Prin acesta se înlocuieşte vechiul titlu cu unul nou fără a reprezenta, astfel, o recunoaştere tacită a obligaţiei ci un nou raport obligaţional.
Pentru ca recunoaşterea dreptului să producă efectul întreruptiv, este însă necesar ca acesta să existe în forma unei obligaţii civile la momentul plăţii.
Depăşirea termenului de prescripţie transformă aşadar obligaţia civilă într-una naturală, care nu mai beneficiază de protecţia dreptului şi a cărei executare rămâne la latitudinea debitorului.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 796 din 5 decembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.D.S. BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 796 din 5 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3217/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2447/2006. Comercial → |
|---|
