ICCJ. Decizia nr. 2161/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2161/2006
Dosar vechi nr. 3692/2005
(dosar nou nr. 15140/1/2005)
Şedinţa publică din 14 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată, Tribunalului Bucureşti, la data de 6 martie 2003, înregistrată la nr. 3978, reclamanta, E.M.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, SC C.I.E. SRL, ca aceasta să fie obligată să-i predea cantitatea de 32,4 tone motorină, conform convenţiei nr. 3818 din data de 4 iulie 2000 şi să-i plătească daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere a obligaţiei până la executarea efectivă a acesteia şi cheltuielile de judecată.
Secţia a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 113, pronunţată la data de 6 ianuarie 2004, în dosarul nr. 3978, a respins, ca neîntemeiată, cererea, reţinând că reclamanta nu a depus dovezi din care să rezulte obligaţia pârâtei de a livra cantitatea de motorină solicitată de reclamantă.
Prin Decizia comercială nr. 641, pronunţată la data de 6 septembrie 2005, în dosarul nr. 427/2004, Secţia a VI-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti a admis apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului pe care a schimbat-o, în sensul că a admis, în parte, acţiunea reclamantei, cu consecinţa obligării pârâtei să predea acesteia cantitatea de 32,4 tone motorină; a respins capătul de cerere privind daunele cominatorii şi a obligat intimata-pârâtă să plătească apelantei reclamante suma de 17.906.500 lei, reprezentând cheltuielile de judecată efectuate în fond şi în apel.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că probele administrate relevă că pârâta nu a livrat, conform convenţiei nr. 3818 din 4 iulie 2000, întreaga cantitate de motorină, rămânând un rest de 32,4 tone şi că, faţă de dispoziţiile art. 5803 C. proc. civ., prin care legiuitorul a prevăzut sancţiuni pentru neîndeplinirea obligaţiei de a face, nu se mai justifică admiterea capătului de cerere privind daunele cominatorii.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs intimata pârâtă, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că hotărârea atacată nu cuprinde motive care să justifice soluţia pronunţată iar cele existente sunt contradictorii; că instanţa a interpretat, greşit, minuta iar, în lipsa unei convenţii încheiate între părţi, angajarea răspunderii pârâtei este nelegală şi a apreciat că reclamanta trebuia să timbreze acţiunea la valoarea pretenţiilor, fără a preciza relevanţa pe care o are această din urmă consideraţie faţă de evocata decizie, conform cerinţelor art. 304 raportat la art. 299 C. proc. civ.
Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
Astfel, examinarea considerentelor deciziei atacate relevă că aceasta cuprinde motivele care au format convingerea instanţei de apel, conform cerinţelor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. şi oferă posibilitatea analizei temeiniciei şi legalităţii hotărârii pe fond, neputându-se identifica motive contradictorii în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., aşa încât critica întemeiată pe aceste dispoziţii nu poate fi primită.
Este de observat că instanţa de control judiciar a reţinut, cu justeţe, că, prin încheierea minutei nr. 3819 din 4 iulie 2000 şi proceselor verbale de stingere a datoriilor, între părţile litigante s-a născut un raport juridic de natură comercială în formă simplificată, în conformitate cu prevederile art. 36 C. com., a căror aplicare este confirmată de faptul executării parţiale a contractului de către recurenta pârâtă la cererea intimatei reclamante, aspecte ce înlătură criticile ce vizează incidenţa art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC C.I.E. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 641 din 6 septembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2447/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2130/2006. Comercial → |
|---|
