ICCJ. Decizia nr. 261/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.261/2006
Dosar nr. 2708/2005
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 8488/2004 pe rolul Tribunalului Bacău, SC L. SA în contradictoriu cu SC C.I. SA Bucureşti a formulat contestaţie în anulare împotriva sentinţei civile nr. 4402/2004.
În motivarea cererii contestatoarea a susţinut că prin sentinţa civilă nr. 2448/2003 s-a anulat somaţia de plată pronunţată prin sentinţa civilă nr. 1980/2003, iar prin sentinţa civilă nr. 4402/2004 s-a admis contestaţia în anulare formulată împotriva sentinţei civile nr. 2448/2003.
Se susţine că cele două decizii sunt contradictorii şi se încadrează în prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei nr. 48 din 15 noiembrie 2004.
Prin sentinţa civilă nr. 18/2005 s-a respins contestaţia ca nefondată. S-a reţinut că legiuitorul a prevăzut expres motivele pentru care se poate exercita contestaţia în anulare iar în speţă nici unul din motive nu este incident.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul, criticând hotărârea pentru aceleaşi motive expuse în contestaţia în anulare.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 217 din 12 aprilie 2005 admite recursul declarat de SC L. SA Bacău, împotriva sentinţei civile nr. 18 din 31 ianuarie 2005, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 8488/2004, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC C.I. SA Bucureşti. Casează Decizia Tribunalului Bacău şi respinge cererea de revizuire ca nefondată.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal şi motivat, intimata SC C.I. SA Bucureşti criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că recursul formulat de SC L. SA este inadmisibil întrucât se atacă, fără drept legal, o sentinţă rămasă definitivă şi irevocabilă.
Recurenta critică hotărârea şi sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată la fond şi în recurs întrucât recurenta a căzut în pretenţii, iar contestaţia în anulare i-a fost respinsă, astfel că legal trebuia obligată să plătească suma de 14.417.302 lei, conform actelor de la dosar şi a cererii formulate în acest sens.
În consecinţă, recurenta, în temeiul art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată la fond şi în recurs.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, rezultă că instanţa de apel în mod judicios a apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală care nu poate fi reformată prin recursul de faţă.
Instanţa de apel a apreciat în mod corect cererea formulată de SC L. SA ca fiind „revizuire" promovată în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv pentru contrarietate de hotărâri.
Potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită" iar dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, cazul în speţă, calea de atac este recursul, iar din punct de vedere al admisibilităţii acestuia, în mod corect a reţinut că tribunalul nu era competent să judece cererea vizând două hotărâri emise de aceeaşi instanţă, respectiv Tribunalul Bacău, operând în cauză prevederile art. 323 pct. 2 C. proc. civ.
De asemenea, neîntemeiată este şi critica vizând neacordarea cheltuielilor de judecată, instanţa motivând respingerea cererii prin neexercitarea căilor de atac de către recurentă, iar pe de altă parte nu se justifică aceste cheltuieli în condiţiile în care recursul părţii adverse a fost admis.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. va respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.I. SA Bucureşti.
Potrivit art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta la plata sumei de 300 RON cheltuieli de judecată către intimata SC L. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.I. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 217 din 12 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă recurenta la plata sumei de 300 RON cheltuieli de judecată către intimata SC L. SA Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 25 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 265/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 26/2006. Comercial → |
|---|
