ICCJ. Decizia nr. 257/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.257/2006
Dosar nr. 1837/2005
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul Ş.I. a chemat în judecată SC M.R.P.P. SRL şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să se constate îndeplinite condiţiile „pactului comisoriu de ultim grad" şi implicit încetarea contractului de asociere precum şi obligarea pârâtei la plata sumei de 61.000.000 lei, reprezentând redevenţa neachitată pentru terenul în suprafaţă de 245 mp începând cu data de 21 iulie 2003 – 10 septembrie 2004, reactualizată cu indicele de inflaţie.
Tribunalul Dolj prin sentinţa nr. 10 din 21 ianuarie 2005 a admis acţiunea reclamantului, a constatat reziliat contractul de asociere şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 1608 dolari S.U.A. în echivalent lei la data plăţii efective, reactualizată în funcţie de rata inflaţiei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul s-a subrogat în drepturile şi obligaţiile C.L.M.C. în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 10/2001 şi ca urmare a devenit parte în contractul de asociere încheiat cu C.L.M.C. şi SC M.R.P.P. SRL pentru suprafaţa de 245 mp teren care face obiectul contractului amintit.
A mai reţinut instanţa de fond că părţile au convenit să stipuleze un pact comisoriu de ultim grad care a operat potrivit clauzei din contractul de asociere, iar în ce priveşte cuantumul redevenţei a apreciat că pârâta datorează 1608 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data plăţii, care se va actualiza cu rata inflaţiei.
Sentinţa a fost apelată de pârâta SC M.R.P.P. SRL Cluj Napoca, iar Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 129 din 4 aprilie 2005, a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa nr. 10 din 21 ianuarie 2005 în sensul respingerii acţiunii. Curtea a examinat excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de apelant şi a stabilit că, în adevăr, între părţile în proces a mai avut loc o judecată care a avut acelaşi obiect şi aceeaşi cauză juridică, aşa cum rezultă din cuprinsul deciziei nr. 436 din 10 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
Împotriva deciziei nr. 129 pronunţată la data de 4 aprilie 2005 a declarat recurs, reclamantul Ş.I. prin care a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 9 şi 10 C. proc. civ., fără să le argumenteze separat aşa cum dispune art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
În susţinerea recursului, reclamantul P.I. a susţinut:
1. Apărătorul SC M.R.P.P. SRL Cluj Napoca nu a reprezentant-o legal pe pârâta intimată în faţa instanţei de fond şi în consecinţă nu putea declara şi motiva apelul.
- Apărătorul intimatei a solicitat termen pentru ca reprezentantul legal al societăţii să se prezinte în instanţă şi să-şi însuşească apelul.
- Apelul a fost declarat cu încălcarea termenului legal prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ.
2. S-au încălcat prevederile art. 67 şi art. 68 alin. (1) teza a II a şi art. 69 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., întrucât în dosarul nr. 1440/2004 nu a fost ataşat contractul de asistenţă juridică sau împuternicire avocaţială pentru a se dovedi dreptul celui care a asistat partea în primă instanţă, de a promova şi susţine calea de atac a apelului.
3. Nu se poate reţine autoritate de lucru judecat întrucât în procesul anterior s-a cerut redevenţa pe perioada iulie 2003 – februarie 2004, iar în procesul de faţă s-a solicitat redevenţa în continuare începând din 2004.
4. Pe fond, a invocat prevederile art. 25 din contractul de asociere pentru a demonstra că operează pactul comisoriu de gr. IV în cazul neplăţii redevenţei mai mult de 60 de zile. A mai invocat şi prevederile art. 1020 C. civ., în temeiul cărora era îndreptăţit să pretindă desfiinţarea contractului în condiţiile în care debitoarea a refuzat să se prezinte la negocieri pentru achitarea sumelor restante sau pentru încheierea unui nou contract. Apelul nu putea fi primit întrucât a fost declarat de o terţă persoană.
- Motivele invocate de intimată au repus în discuţie un titlu executor în baza căruia s-a încasat o sumă diminuată conform ordinului nr. 705/2005.
Pentru aceste motive recurentul a solicitat modificarea deciziei pronunţată de Curtea de Apel Craiova în sensul respingerii apelului.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute la pct. 1 – 9 C. proc. civ.
După cum s-a arătat în expunerea motivelor de recurs, autorul a invocat prevederile pct. 5, 9 şi 10 C. proc. civ.
Art. 304 pct. 5 dispune că modificarea sau casarea hotărârii se poate cere „când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.".
În temeiul acestui motiv se poate lua în examinare încălcarea dispoziţiilor art. 284 alin. (1) C. proc. civ. invocată de recurent, critică nefondată întrucât în raport de data din dovada de comunicare aflată la fond şi de data înregistrării apelului, termenul de 15 zile nu a fost depăşit.
În ce priveşte dreptul de reprezentare din examinarea dosarului primei instanţe nu rezultă că această problemă prealabilă examinării fondului a fost invocată de recurent.
În dosarul de apel se poate observa că se află împuternicirea semnată de reprezentantul apelantei pe care a aplicat sigiliul societăţii, împuternicire în care se menţionează expres dosarul nr. 210/2005, respectiv dosarul de apel.
Prin urmare, reprezentantul împuternicit era în drept să declare şi să susţină calea de atac promovată în numele clientului său, astfel că nu s-au încălcat prevederile art. 67 alin. (1) şi art. 68 alin. (1) C. proc. civ., care în ce priveşte mandatul avocaţial trimite la legea avocaţilor. Recurentul nu a demonstrat care text din legea amintită a fost încălcat pentru a se aprecia că motivul invocat intră sub incidenţa art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
De reţinut este şi faptul că art. 68 alin. (2) C. proc. civ., invocat de recurent, prevede situaţia când dreptul de reprezentare poate fi dat prin declaraţie verbală făcută în instanţă şi consemnată în încheiere, ori, în speţă acest text nu se aplică întrucât apelanta intimată a dat mandat unui avocat aşa cum s-a arătat mai sus, situaţia respectivă fiind atestată de înscrisul aflat la dosar necontestat sub aspectul veridicităţii lui.
Şi critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 69 alin. (2) C. proc. civ. este nefondată întrucât în cauză a existat mandat pentru asistenţă în apel, astfel că dreptul de a exercita calea de atac nu poate fi contestat. De altfel textul art. 68 alin. (2) C. proc. civ. prevede şi situaţia pe care încearcă să o acrediteze recurentul atunci când afirmă că, în faţa instanţei de fond intimata nu a fost legal reprezentată.
Dispoziţiile art. 69 alin. (2) C. proc. civ., prevăd: „Avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii, chiar fără mandat, poate face orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen şi care s-ar pierde prin neexecitarea lor la timp". Aşadar, dacă procedural avocatul chiar fără mandat poate declara o cale de atac cu atât mai mult poate declara o astfel de cale atunci când prezintă mandatul avocaţial.
Al doilea motiv invocat, art. 304 alin. (9) C. proc. civ., prevede că hotărârea poate fi modificată atunci când este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Singura critică ce ar putea viza acest motiv care se desprinde din motivele de recurs priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 1201 C. proc. civ. Raportat la autoritatea de lucru judecat instanţa de apel a reţinut corect că sunt întrunite cerinţele legale sub aspectul părţilor, obiectului şi al cauzei. Recurentul afirmă că prin acest litigiu a cerut redevenţa în continuarea celei care a făcut obiectul altei judecăţi şi că astfel litigiul de faţă nu are acelaşi obiect.
Din hotărârile aflate la dosar, rezultă că în primul litigiu s-a cerut redevenţa începând cu data de 21 iulie 2003, reactualizată cu indicele de inflaţie. În aceste condiţii afirmaţia potrivit căreia instanţa a acordat redevenţa numai pe o anumită perioadă este inexactă faţă de hotărârile anterior pronunţate.
În fine, toate celelalte critici care privesc aplicarea pactului comisoriu de gradul IV, cât şi invocarea art. 1020 C. civ., în contradicţie totală cu modul cum operează clauza respectivă sunt chestiuni de fond care ţin de netemeinicie şi nu de nelegalitate aşa încât nu se încadrează în prevederile art. 304 mai sus examinate.
În condiţiile în care părţile au beneficiat de o cale de atac devolutivă, iar recursul, este potrivit reglementării actuale cale extraordinară de atac în această fază procesuală nu pot fi examinate decât motive de nelegalitate în contextul deja arătat.
Recurentul a mai invocat şi prevederile art. 304 alin. (10) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea poate fi modificată „când instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii".
Acest motiv nu a fost dezvoltat în nici un mod de recurent. Aşa cum rezultă din expunerea argumentelor sale, recurentul nu a arătat care dovezi erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii şi nici nu a indicat mijlocul de apărare asupra căruia nu s-a pronunţat instanţa.
În consecinţă întrucât nu sunt motive de nelegalitate care să ducă la modificarea sau casarea hotărârilor pronunţate în cauză, potrivit art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Ş.I. împotriva deciziei nr. 129 din 4 aprilie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 25 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 223/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 253/2006. Comercial → |
|---|
