ICCJ. Decizia nr. 259/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.259/2006
Dosar nr. 2040/2005
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5485 din 1 noiembrie 2004, Judecătoria Petroşani a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A.C. SRL, împotriva pârâţilor SC O.B.L. SRL Giurgiu, SC A.T. SRL Giurgiu şi SC B.I. SRL Deva, pentru nulitatea contractului din 5 aprilie 2002 şi declararea simulaţiei actului adiţional la acest contract de leasing.
Prin Decizia civilă nr. 23/ A din 4 februarie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, a admis apelul declarat de reclamantă şi, în consecinţă, a anulat sentinţa apelată şi a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluţionare în fond la Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, curta de apel a data relevanţă dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a), potrivit cărora tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste un miliard lei, precum şi procesele şi cererile în această materie, al căror obiect este neevaluabil în bani.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta pârâţilor SC O.B.L. SRL Giurgiu, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că trebuia avut în vedere că judecătoria este instanţa cu plenitudine de competenţă, potrivit art. 1 alin. (1) C. proc. civ., putând soluţiona în fond litigii nepatrimoniale, indiferent de natura lor, civilă sau comercială şi, de asemenea, că, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) C. proc. civ., curtea de apel era competentă să soluţioneze apelul introdus de reclamantă împotriva hotărârii judecătoriei, aşa încât se poate considera că măsura dispusă de curtea de apel, prin soluţia pronunţată, este rezultatul interpretării greşite a dispoziţiilor legale privind competenţa materială.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că acţiunea reclamantei are ca obiect constatarea nulităţii contractului de leasing din 5 aprilie 2002 şi declararea simulaţiei actului adiţional la acest contract de leasing, precum şi valabilitatea acestuia drept precontract încheiat între părţi, deci, un obiect neevaluabil în bani.
Astfel fiind, având în vedere că obiectul litigiului dedus judecăţii nu este evaluabil în bani şi că natura litigiului este cert comercială, decurgând din faptul că se poartă între societăţi comerciale şi priveşte raporturi derivând dintr-un contract de leasing, esenţialmente comercial, se reţine că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei în fond revine Tribunalului Hunedoara, secţia comercială şi contencios administrativ, conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., aşa cum corect a hotărât curtea de apel, a cărei decizie va fi menţinută ca fiind legală, prin respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză de pârâta SC O.B.L. SRL Giurgiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC O.B.L. SRL Giurgiu, împotriva deciziei nr. 23/ A din 4 februarie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 308/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 888/2006. Comercial → |
|---|
