ICCJ. Decizia nr. 2885/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2885/2006
Dosar nr. 7566/1/2006
Şedinţa publică din 11 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată, Tribunalului Timiş, la data de 15 martie 2004, înregistrată la nr. 2278, reclamanta SC O.I. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA solicitând ca prin hotărâre judecătorească aceasta să fie obligată să-i plătească suma de 1.113.579.894,28 lei, reprezentând despăgubiri pentru daunele produse în urma manifestării riscului asigurat, respectiv seceta.
Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Timiş, prin sentinţa civilă nr. 880, pronunţată la data de 5 octombrie 2005, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului a fost anulat, ca insuficient timbrat, de Secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 75/A/COM, pronunţată la data de 9 martie 2006, în dosarul nr. 1092/COM/2006.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a aplicat sancţiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Lega nr. 146/1997 şi de art. 9 din OG nr. 32/1995, reţinând că apelanta, nu a îndeplinit, în totalitate, obligaţia timbrării cererii sale de apel cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 1737,18 lei RON şi timbru judiciar în valoare de 4,5 lei RON, deşi a fost citată cu această menţiune.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea acestei cereri recurenta a arătat că instanţa de apel a reţinut, nejustificat, incidenţa art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 coroborat cu art. 9 din OG nr. 32/1995 şi a încălcat dreptul său la apărare, faţă de cererea de amânare, întemeiată pe dispoziţiile art. 156 C. proc. civ. şi de chitanţa de plată a taxei de timbru pe care a aplicat timbrul judiciar transmise prin fax la termenul din 9 martie 2006, critici care se circumscriu motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5, şi pct. 9 C. proc. civ.
Intimata a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului apreciind ca fiind legală şi temeinică Decizia atacată, întrucât la momentul transmiterii prin fax a cererii de amânare şi a dovezii timbrării, instanţa se pronunţase în cauză iar şedinţa de judecată era încheiată.
Recursul este nefondat.
Astfel, examinarea actelor şi lucrărilor dosarului relevă că, deşi apelanta a fost citată la data de 21 februarie 2006 cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 1737,18 lei şi timbru judiciar în valoare de 4,5 lei, aceasta, manifestând totală lipsă de diligenţă procesuală, a transmis, prin fax, la data de 9 martie 2006 orele 12,48, respectiv 12,53, o cerere de acordare a unui nou termen pentru a-şi angaja avocat şi o chitanţă ce atestă plata sumei de 1740 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru, înscrisuri înregistrate la orele 13,00, după încheierea şedinţei de judecată, conform rezoluţiei de primire.
Aşa fiind, în lipsa acestor înscrisuri la dosarul cauzei la momentul pronunţării deciziei, prin care, de altfel, nu se face şi dovada aplicării timbrului judiciar în valoare de 4,5 lei, cum greşit se susţine în recurs, instanţa de apel a reţinut, cu justeţe, incidenţa art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 9 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar şi nu a încălcat dreptul la apărare al apelantei, întrucât nu se poate reţine nesocotirea cererii de acordare a unui nou termen în vederea angajării unui apărător, inexistentă la momentul pronunţării deciziei, care, chiar formulată în timp util, în lipsa dovezii achitării, în totalitate, a timbrajului datorat, deci inclusiv a timbrului judiciar, nu putea fi primită, deoarece pentru a putea aprecia asupra temeiniciei sale instanţa trebuia să fie legal sesizată, respectiv cererea de apel să fie timbrată.
Aşa fiind, constatând neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC O.I. SRL S.M. împotriva deciziei nr. 75 din 9 martie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2908/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2884/2006. Comercial → |
|---|
