ICCJ. Decizia nr. 2882/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2882/2006
Dosar nr. 2602/1/2006
Şedinţa publică din 11 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2005, pronunţată la data de 21 iunie 2005, în dosarul nr. 491/2005, Secţia comercială a Tribunalului Constanţa a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta SC C.S. SA, în contradictoriu cu pârâta SC T.L. SRL, pe care a obligat-o să-i plătească suma de 473.144.000 lei, reprezentând contravaloare prestări servicii; suma de 251.559.781 lei, reprezentând contravaloare utilităţi şi suma de 26.309.276 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respingând, ca nefondată, cererea de obligare a pârâtei la plata penalităţilor de întârziere.
Spre a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în principal, că reclamanta a făcut doar dovada pretenţiilor sale reprezentând contravaloare prestări servicii şi utilităţi, nedovedindu-şi cererea de obligare a pârâtei la plata penalităţilor de întârziere în cuantumul solicitat, conform cerinţelor art. 1169 C. civ.
Apelurile declarate de părţi împotriva sentinţei tribunalului au fost respinse, ca nefondate, de Secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Constanţa, prin Decizia nr. 318, pronunţată la data de 24 noiembrie 2005, în dosarul nr. 926/COM/2005.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, cu referire la apelul pârâtei, că instanţa de fond a apreciat, în mod corect, că nu s-a dovedit cuantumul solicitat al penalităţilor de întârziere, faţă de condiţiile şi termenele de plată stabilite în anexa 1, coroborat cu art. 3 din contract, în lipsa unor probatorii adecvate, iar, în ce priveşte apelul pârâtei, că aceasta nu a făcut dovada plăţii sumei de 20.472,06 lei, în plus faţă de consumul real pentru a opera compensarea, calificând, ca neîntemeiată, susţinerea acestei părţi în sensul că nu datorează reclamantei nici o sumă de bani, faţă de contractul încheiat, ce reprezintă legea părţilor şi le consacră drepturile şi obligaţiile asumate.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel prin neacordarea penalităţilor de întârziere, motivat de nedovedirea cuantumului acestora, a interpretat, greşit, dispoziţiile art. 3 alin. (2) din contractul de prestări servicii în litigiu raportate la anexa 1 la acest contract, aspect ce se circumscrie motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta nedezvoltând, celelalte motive invocate, prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, şi 9 C. proc. civ., spre a putea fi analizate.
Recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art. 3 din contractul nr. 452 din 7 mai 2003, încheiat între părţile litigante, neplata la termenele stabilite prin anexa 1 la acest contract, „atrage după sine plata de penalităţi de întârziere de 0,15 % pe zi de întârziere din debit".
Este de observat că în soluţionarea apelului reclamantei instanţa de control judiciar a reţinut că reclamanta nu a dovedit, conform acestor dispoziţii contractuale, cuantumul penalităţilor de întârziere solicitat prin acţiunea introductivă, fără ca prin aceasta să denatureze înţelesul lor clar şi lămurit.
Aşa fiind, constatând neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.S. SA Eforie Sud împotriva deciziei nr. 318 din 24 noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2884/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2844/2006. Comercial → |
|---|
