ICCJ. Decizia nr. 2908/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2908/2006
Dosar nou nr. 11098/1/2005
(dosar vechi nr. 2679/2005)
Şedinţa publică din 12 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 873 din 22 decembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta D.G.F.P.J. Vâlcea cu sediul social în municipiul Râmnicu Vâlcea, Judeţul Vâlcea împotriva pârâtelor B.C.R., sucursala Gorj şi B.C.R., Agenţia Novaci, în sensul că a obligat pârâtele la plata sumei de 74.280.649 lei reprezentând TVA, actualizări, dobânzi şi penalităţi. De asemenea, a admis cererea de intervenţie în interesul reclamantei formulată de SC T.P.S.U.T. SA BERBEŞTI – VÂLCEA cu sediul social în oraş Berbeşti, Judeţul Vâlcea şi a obligat pârâtele la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată către SC T.P.S.U.T. SA BERBEŞTI reprezentând onorariu expert.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în speţă există prejudiciu cauzat ca urmare a neîndeplinirii culpabile a atribuţiilor legale ce-i reveneau băncii în temeiul OG nr. 11/1996 şi OG nr. 61/2002 şi că există legătură de cauzalitate între neîndeplinirea atribuţiilor şi prejudiciul cauzat. Astfel, odată cu primirea adreselor de înfiinţare a popririlor la 26 noiembrie 2001 şi 31 ianuarie 2003, B.C.R. Gorj avea cadrul legal oferit de actele normative OG nr. 11/1996 şi OG nr. 61/2002 pentru a reţine sumele aflate în contul debitorului poprit SC T.P.S.U.T. SA Berbeşti.
De altfel, nici pârâtele nu au contestat că au încălcat obligaţia legală ce le revenea ca terţ poprit de a reţine din contul debitoarei sumele poprite de D.G.F.P. Vâlcea, căreia nu i-au comunicat niciodată că debitorul nu ar avea disponibil în cont. Ambele adrese de înfiinţare poprire au fost înregistrate şi B.C.R. nu le-a dat curs, rezultând că B.C.R. – Agenţia Novaci a refuzat în mod repetat să efectueze vreun act prin care poprirea asupra contului bancar al SC T.P.S.U.T. SA să se concretizeze în reţinerea sumelor poprite şi respectiv virarea lor. Reaua credinţă rezultă cu atât mai mult cu cât B.C.R. a efectuat plăţi din contul debit SC T.P.S.U.T. SA Berbeşti către terţii aflaţi pe ordinea de prioritate după bugetul statului şi în sume foarte mari, respectiv de 1105 milioane lei.
Atât acţiunea principală cât şi cererea de intervenţie au fost găsite întemeiate atâta timp cât reclamanta a înfiinţat poprirea iar terţul poprit în temeiul art. 65 din OG nr. 61/2002 era obligată să facă de îndată reţinerile prevăzute de lege şi să vireze sumele în contul indicat de D.G.F.P. Vâlcea.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 156/27 aprilie 2005, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantei B.C.R. SA. De asemenea, a fost admis apelul formulat de pârâta B.C.R. SA Bucureşti în nume propriu şi pentru sucursala Judeţeană Gorj şi Agenţia Novaci împotriva sentinţei nr. 873 din 22 decembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost schimbată sentinţa în sensul că a respins acţiunea, ca nefondată, şi pe cale de consecinţă a respins şi cererea de intervenţie accesorie.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de apel a stabilit, că la data de 11 aprilie 2005, intimata D.G.F.P. Vâlcea a formulat întâmpinare şi a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale a B.C.R. SA în apel, motivat de faptul că la fond au stat în cauză, ca pârâte, sucursala Gorj şi Agenţia Novaci.
Excepţia lipsei calităţii procesuale active a B.C.R. SA în apel a fost găsită nefondată, prin aceea că sucursala judeţeană şi agenţia sânt unităţi operaţionale fără personalitate juridică, ce efectuează unele dintre activităţile băncii, dar nu au capacitate de a sta singure în proces. De altfel, chiar în cererea introductivă D.G.F.P. Vâlcea nu a chemat în judecată cele două subunităţi în nume propriu, ci prin persoana juridică B.C.R. SA.
S-a mai stabilit că, în speţă creditor fiind D.G.F.P. Vâlcea îşi găsesc aplicarea dispoziţiile speciale referitoare la executarea creanţelor bugetare ale OG nr. 11/1996 şi respectiv OG nr. 61/2002, în raport de momentul emiterii adreselor de înfiinţare a popririi. Ambele acte normative reglementează obligaţia terţului poprit de a face reţinerile şi de a vărsa sumele reţinute către creditorul bugetar, precum şi sancţiunea în cazul în care terţul poprit nu respectă această obligaţie – amendă civilă [(art. 44 alin. (3) din OG nr. 11/1996 şi respectiv art. 151 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. b) din OG nr. 61/2002)].
Creditorul a mai avut la dispoziţie, în realizarea creanţei sale şi calea prevăzută de normele dreptului comun, adică sesizarea instanţei de executare în vederea validării popririi, potrivit art. 460 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
Independent de atitudinea culpabilă a terţului poprit ori a creditorului, raportul juridic intervenit în etapa executării silite, în temeiul căruia terţul poprit face plăţi directe către creditor, nu se substituie şi nici nu se confundă cu raportul juridic fiscal existent numai între creditor şi debitor, astfel încât nu se pune problema înlocuirii obligaţiei debitorului printr-o obligaţie directă a terţului poprit. În aceste condiţii calculele efectuate de experţii contabili sânt lipsite de orice relevanţă, fiind imputabile exclusiv debitorului bugetar.
A fost găsită justificată şi apărarea apelantei pârâte B.C.R. SA referitoare la lipsa de temei a cererii de despăgubire în împrejurările în care la data de 12 noiembrie 2003, curând după înregistrarea acţiunii în justiţie, între intimatele D.G.F.P. Vâlcea şi SC T.P.S.U.T. SA Berbeşti a intervenit o convenţie de eşalonare a datoriilor şi de scutire la plată a dobânzilor şi penalităţilor, ce şi-a produs efecte până la 26 aprilie 2004.
Împotriva decizie nr. 156 din 27 aprilie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a promovat recurs reclamanta D.G.F.P.J. Vâlcea şi intervenienta SC T.P.S.U.T. SA Berbeşti, care au criticat aceiaşi hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, după cum urmează.
Recurenta D.G.F.P. Vâlcea a criticat hotărârea recurată în esenţă sub aspectele că în mod greşit în faza procesuală a apelului nu s-a reţinut că, de la data de 23 aprilie 2003, a suferit un prejudiciu în sumă de 74.280.649.896 lei prin comportamentul culpabil al intimatei pârâte care nu şi-a respectat obligaţia legală prevăzută de normele speciale în materie fiscală şi anume de a reţine şi vira din conturile debitoarei sumele de bani datorate, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
La rândul său recurenta intervenientă SC T.P.S.U.T. SA Berbeşti a criticat aceiaşi decizie sub aspectele că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra motivelor de apel formulate de reclamanta B.C.R. SA, nu a motivat de ce în speţă nu sânt aplicabile dispoziţiile art. 998 şi 999 C. civ., şi mai mult, nu s-a pronunţat asupra unei dovezi administrate de către intimate, respectiv ordinul de plată, prin care apelanta, înainte chiar de redactarea sentinţei instanţei de fond, a efectuat plata integrală a sumei la care fusese obligată, în contul bugetului de stat, recunoscând astfel prejudiciul cauzat. A fost indicat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
Intimata pârâtă B.C.R. SA Bucureşti a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care a cerut respingerea recursurilor.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererile de recurs, constată că recursul reclamantei D.G.M.C. Bucureşti urmează a fi respins, ca nefondat, iar recursul declarat de intervenienta SC T.P.S.U.T. SA Berbeşti prin lichidator U.I., anulat ca netimbrat, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că reclamanta D.G.F.P.J. Vâlcea, prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtei B.C.R. – Agenţia Novaci şi a pârâtei B.C.R., sucursala Gorj obligarea în solidar la plata sumei de 74.280.649.596 lei compusă din 27.222.266.868 lei reprezentând TVA, 38.667.820.104 lei reprezentând majorări şi dobânzi TVA, 1.706.473.949 lei penalităţi TVA şi 6.684.088.675 lei cu titlu de actualizări, dobânzi şi penalităţi, prejudiciul cauzat prin faptele săvârşite de prepuşii pârâtelor care în baza adreselor de înfiinţare a popririlor nr. 26865 din 26 noiembrie 2001 şi 2824 din 30 ianuarie 2003, nu au procedat la reţinerea în vigoarea sumelor în contul indicat de organul de executare.
Conform OG nr. 11/1996 modificată prin OG nr. 113/1999, creanţele constând în impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte sume ce reprezintă surse financiare publice, potrivit legii, sânt creanţe bugetare care se execută potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe. De asemenea OG nr. 61/2002 privind colectarea constă în exercitarea funcţiei administrative care conduce la stingerea creanţelor bugetare şi a creanţelor debitorului, iar stingerea creanţelor bugetare se realizează prin plata voluntară efectuată de către debitor, prin executarea silită ori prin alte modalităţi întreprinse de către creditorul bugetar potrivit prevederilor prezentei ordonanţe.
Organul de colectare a creanţelor bugetare D.G.F.P. Vâlcea a transmis adresele cu nr. 26865 din 26 noiembrie 2001 şi nr. 2824 din 31 ianuarie 2003 de înfiinţare a popririi asupra disponibilului din contul bancar al SC T.P.S.U.T. SA Berbeşti deschis la B.C.R. – Agenţia Novaci.
Amplu documentat şi bine argumentat, instanţa de apel a evocat regimul sancţionator care se aplică atunci când terţul poprit nu respectă obligaţiile ce-i revin, de a face reţinerile şi de a vărsa sumele reţinute către creditorul bugetar. Reclamanta nu a valorificat în realizarea creanţei împotriva debitorului calea prevăzută de art. 460 C. proc. civ., şi anume că dacă terţul poprit nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, creditorul, debitorul sau organul de executare, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi.
Printr-o integrală şi completă apreciere a probelor a fost stabilită o corectă situaţie de fapt şi de drept în faza procesuală a apelului, cu o riguroasă stabilire şi a cadrului legal aplicabil litigiului de natură comercială, fiind dată relevanţă tezei conform căreia, deşi creditoarea a invocat o pagubă, susţinând că statul a fost obligat să se îndatoreze prin împrumuturi concretizate în certificate de trezorerie la care a plătit dobânzi, cerere care este perfect justificată de principiu, aceasta nu a fost dovedită nici ca existenţă, şi nici ca întindere.
S-a dispus, prin încheierea din 17 noiembrie 2005, scoaterea din cauză a recurentei-reclamante D.G.F.P.J. Vâlcea şi introducerea în cauză în calitatea de recurentă D.G.A. cu sediul în Bucureşti, conform HG nr. 343/2005 care a aprobat acest transfer. Întrucât prin sentinţa nr. 457 din 5 septembrie 2005, Tribunalul Vâlcea a declarat în stare de reorganizare judiciară pe SC T.P.S.U.T. SA Berbeşti şi a numit ca administrator judiciar pe U.I., a fost introdus în cauză lichidatorul recurentei interveniente.
Se constată că deşi recurenta intervenientă SC T.P.S.U.T. SA Berbeşti prin lichidator U.I. a fost citată în mod legal, atât pentru termenul din 1 iunie 2006 cât şi pentru termenul din 12 octombrie 2006 cu menţiunea depunerii taxei judiciare de timbru în cuantum de 386,43 lei noi (3.864.300 lei vechi) conform dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. d raportat la art. 11 alin. (1) teza 2 din Legea nr. 146/1997 modificată şi a timbrului judiciar în valoare de 5 lei noi (50.000 lei vechi) stabilit conform art. 3 alin. 2 din OG nr. 32/1995, aceasta nu a îndeplinit obligaţia timbrării.
Pentru aceste raţiuni juridice urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta D.G.M.C. Bucureşti împotriva deciziei nr. 156 din 27 aprilie 2005 pronunţată de Secţia Comercială a Curţii de Apel Craiova, nefiind îndeplinită nici una din cerinţele art. 304 C. proc. civ., şi va anula, ca netimbrat, recursul declarat de intervenienta SC T.P.S.U.T. SA Berbeşti prin lichidator U.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta D.G.M.C. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 156 din 27 aprilie 2005 a Curţii de Apel Craiova, ca nefondat.
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de intervenienta SC T.P.S.U.T. SA Berbeşti prin lichidator U.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 12 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4016/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2885/2006. Comercial → |
|---|
