ICCJ. Decizia nr. 310/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.310/2006
Dosar nr. 1405/2005
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 6234 din 7 iulie 2004, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia comercială a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta C.N.M. R. SA, prin lichidator judiciar, cu sediul social în Constanţa în contradictoriu cu C.N.A.P.M. SA Constanţa, cu sediul social în Constanţa, în sensul că a constatat că pârâta nu are nici un drept de proprietate asupra rezervoarelor de combustibil aflate în incinta depozitului carburanţi situat în incinta P.C.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pe calea acţiunii în constatare negativă, pârâta a fost provocată să-şi exhibe titlul de proprietate asupra rezervoarelor, înregistrate scriptic în patrimoniul reclamantei. Pârâta a invocat lucrările dosarului de executare al Tribunalului Constanţa, susţinând că a dobândit rezervoarele în urma vânzării prin licitaţie, conform procesului verbal de adjudecare încheiat de executorul judecătoresc la data de 27 iulie 2000. Actul de executare silită invocat de către pârâtă nu poate constitui titlu de proprietate, iar înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei nu are relevanţă, ştiut fiind că această formalitate are numai rolul de a asigura publicitatea şi opozabilitatea faţă de terţi.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal prin Decizia civilă nr. 26/ COM din 17 februarie 2005 a respins excepţia lipsei competenţei materiale a Tribunalului Constanţa, secţia comercială în soluţionarea cauzei şi a admis apelul declarat de pârâtul C.N.A.P.M. SA Constanţa, împotriva sentinţei civile nr. 6234 din 7 iulie 2004, pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia comercială, schimbând în tot sentinţa apelată în sensul că a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins ca inadmisibilă acţiunea.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de apel a stabilit că se impune respingerea excepţiei lipsei competenţei materiale a Tribunalului Constanţa, secţia comercială, excepţie ridicată de apelantă, deoarece caracterul comercial al cauzei este determinat în principal de calitatea de comercianţi a părţilor implicate în litigiu, iar izvorul juridic dedus judecăţii, acţiune în constatare negatorie, este izvorâtă din actele şi faptele legate de executarea silită iniţiată de apelantă în baza unor hotărâri judecătoreşti pronunţate în materie comercială.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, aceasta a fost găsită întemeiată, deoarece în speţă, instanţa de fond avea obligaţia de a examina aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ., ştiut fiind că pe calea unei acţiuni în constatare reclamantul nu se află în situaţia de a-şi constitui un titlu de proprietate.
Pe calea acestei acţiuni în constatare, negativă, pârâta a fost provocată să-şi exhibe titlul de proprietate asupra rezervoarelor înregistrate, după cum a susţinut reclamanta, scriptic în patrimoniul acesteia. Procesul verbal de adjudecare din 27 iulie 2000 nu a fost desfiinţat în condiţiile legii, astfel că, simpla posesie şi plată a celor două rezervoare valorează ca un titlu de proprietate pentru apelantă atâta timp cât, procedurile privind executarea silită au fost pe deplin respectate şi nu s-a formulat contestaţie la executare silită efectuată de executorul judecătoresc.
Împotriva deciziei civile nr. 26/ COM din 17 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal a promovat recurs reclamanta C.N.M. R. SA, prin lichidator judiciar E.D., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectele că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii, acţiunea nu a fost formulată pentru a se constata dreptul de proprietate al reclamantei iar acţiunea în constatare negativă a avut ca scop constatarea inexistenţei dreptului de proprietate al pârâtei asupra rezervoarelor în discuţie, precum şi aspectul că hotărârea este dată cu aplicarea greşită a legii, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Intimata pârâtă C.N.A.P.M. SA Constanţa la data de 3 iunie 2005 a depus note scrise, cu caracter de întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei de interes a acţiunii, iar pe fond a solicitat respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de excepţia lipsei de interes invocată de intimata pârâtă dar şi de criticile formulate în cererea de recurs de reclamantă, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente.
Interesul reclamantei C.N.M. R. SA, în lichidare, este evident în promovarea unei asemenea acţiuni şi el rezultă chiar din motivarea cererii de chemare în judecată şi anume că, în exercitarea atribuţiilor legale, lichidatorul a procedat la inventarierea bunurilor existente în patrimoniul reclamantei, a luat măsuri de conservare a lor şi cu ocazia inventarierii a constatat existenţa faptică a celor două rezervoare, care sunt înregistrate scriptic în patrimoniul companiei în lichidare.
Amplu documentat şi bine argumentat, instanţa de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi şi corect a apreciat că acţiunea în constatare a reclamantei este inadmisibilă. Potrivit dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, dar cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Acţiunea reclamantei, ca prerogativă legală, obiectivă, uniformă sub aspectul elementelor ei structurale, precum şi al funcţiilor ce-i revin, a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. Doctrina, într-o clasificare relativ completă şi larg acreditată, potrivit cu scopul urmărit de reclamant, dar şi de natura soluţiei instanţei, distinge între acţiuni în realizarea dreptului, acţiuni în constatarea existenţei sau inexistenţei dreptului şi acţiuni în constituire sau de transformare. Apare neîndoios că acţiunea în constatare are ca scop consacrarea judecătorească a existenţei dreptului reclamantei (acţiunea în constatare pozitivă) sau a inexistenţei dreptului pârâtului (acţiunea în constatare negativă). Este necesar, pentru exercitarea acţiunii în constatare îndeplinirea cumulativă a condiţiilor ca partea să nu poate cere realizarea dreptului, să justifice un interes şi să nu se urmărească constatarea existenţei sau inexistenţei unei stări de fapt. Astfel acţiunea în constatare, în speţă, nu a dobândit un real caracter subsidiar în raport cu toate posibilităţile procedurale pe care reclamanta le are pentru a-şi realiza dreptul său.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge excepţia invocată de intimata pârâtă prin întâmpinare şi va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.N.M. R. SA prin lichidator judiciar E.D., împotriva deciziei civile nr. 26/ COM din 17 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinite nici una din cerinţele dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia invocată de intimata pârâtă, prin întâmpinare.
Respinge recursul declarat de reclamanta C.N.M. R. SA, prin lichidator judiciar E.D., împotriva deciziei nr. 26/ COM din 17 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 27 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 311/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 308/2006. Comercial → |
|---|
