ICCJ. Decizia nr. 312/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.312/2006
Dosar nr. 2206/2005
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 11773 din 18 octombrie 2004 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S.) în contradictoriu cu pârâta SC R.I. SA, şi s-a dispus autorizarea reclamantei – creditoare să îşi realizeze gajul asupra unui număr de 84.120 acţiuni proprietatea debitorului pârât şi i s-a atribuit proprietatea unui număr de 84.120 acţiuni.
În motivarea soluţiei instanţa de fond a reţinut că între părţi s-a încheiat un contract de vânzare – cumpărare că pârâta s-a angajat în calitate de cumpărătoare de acţiuni ale SC C. SA Dâmboviţa să respecte şi obligaţiile de realizare a investiţiilor în cuantum de 235.000 dolari S.U.A. în cadrul societăţii care se privatizează dar că a nesocotit să efectueze vărsământul integral al investiţiei, şi că pentru nerealizarea în întregime a obligaţiei investiţionale reclamanta A.V.A.S. este îndreptăţită să-şi realizeze gajul convenit de părţi asupra unui număr de 84.120 acţiuni deţinut de SC R.I. SA.
Împotriva acestei soluţii au promovat apel ambele părţi criticile vizând modul eronat în care instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt.
Astfel reclamanta susţine că pârâta a realizat în cadrul SC C. SA Dâmboviţa o investiţie într-un cuantum mai redus decât cel reţinut de instanţa de fond şi pentru că acţiunile gajate deţinute de SC R.I. SA sunt în număr de 168.421, iar amanetul fiind indivizibil conform art. 1695 C. civ., instanţa ar fi trebuit să autorizeze A.V.A.S. să îşi realizeze gajul asupra tuturor acţiunilor.
Apelanta – pârâtă susţine că instanţa de fond în mod eronat a reţinut că nu şi-ar fi îndeplinit obligaţia investiţională, iar în şedinţa publică din 26 aprilie 2005 s-a pus în discuţie excepţia prescripţiei dreptului reclamantei de a executa garanţiile.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 361 din 26 aprilie 2005 a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, a admis apelul promovat de SC R.I. SA a schimbat în tot sentinţa criticată şi a respins acţiunea reclamantei constatând prescris dreptul la acţiune.
A respins totodată ca nefondat apelul promovat de A.V.A.S.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că în art. 3.1. din contractul de vânzare – cumpărare acţiuni încheiat de părţi s-a stipulat că proprietatea asupra acţiunilor vândute se transmit de la F.P.S. vânzător la cumpărătoare la data plăţii preţului, plată care a avut loc la data de 1 iulie 1999, conform O.P.
Totodată în art. 8.10.1 din contract s-a mai prevăzut că pârâta cumpărătoare să efectueze în societatea care se privatiza şi o investiţie în valoare totală de 235.500 dolari S.U.A. într-o perioadă de un an, începând cu data transmiterii proprietăţii acţiunilor.
SC R.I. SA avea obligaţia începând de la data de 1 iulie 1999 de a efectua investiţii pentru o perioadă de un an, obligaţie pe care o garanta cu gajarea unui număr de 168.421 acţiuni în favoarea vânzătorului.
Faţă de data până la care trebuia executată obligaţia investiţională, 1 iulie 2000, dată la care s-a născut dreptul reclamantei în legătură cu executarea gajului asupra acţiunilor raportat la dispoziţiile art. 3 din decretul nr. 167/1958, şi data formulării acţiunii 11 iulie 2004 dreptul la acţiune al acestei este prescris.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs A.V.A.S. criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel se susţine că în mod eronat s-a reţinut că acţiunea a fost introdusă după expirarea termenului general de prescripţie, având în vedere dispoziţiile art. 5.4. din contractul încheiat.
Potrivit clauzei prevăzută la acest articol „pentru nerespectarea termenului de plată cumpărătorul va plăti vânzătorului o penalitate de 0,3 % pentru fiecare zi întârziere, calculată din valoarea sumei neachitate din preţul de cumpărare".
Ori, cu O.P. din 13 iulie 1999 pârâta a achitat suma de 28.420.944 lei, reprezentând penalităţi de întârziere, dată la care s-a născut dreptul la acţiune penalităţile făcând parte din preţul integral al contractului.
Recursul este nefondat.
Art. 26 ind. 2 din OG nr. 40/2003, pentru modificarea şi completarea OG nr. 25/2002 statuează ca, în cazurile prevăzute de art. 26 alin. (2) respectiv „în cazul în care la data împlinirii ultimei scadenţe anterioare intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, se constată valoric (..) realizarea parţială a angajamentului investiţional (..)" prescripţia pentru dreptul autorităţii de a aplica sancţiunile sau de a executa garanţiile începe să curgă de la data împlinirii ultimei scadenţe anterioare intrării în vigoare a prezentei ordonanţe".
În speţă preţul acţiunilor a fost achitat în două tranşe respectiv suma de 2.000.000.000 lei prin O.P. din 29 iunie 1999 şi suma de 4.736.824.000 lei prin O.P. din 1 iulie 1999, dată la care s-a făcut transmiterea proprietăţii acţiunilor.
De reţinut că, achitarea penalităţilor de întârziere nu reprezintă o componentă a preţului, întrucât clauza penală este o sancţiune aplicată părţii care nu-şi execută obligaţiile contractuale la termenul stipulat în convenţie.
În aceste condiţii aşa cum a reţinut şi instanţa de apel data la care s-a născut obligaţia de a efectua investiţiile este data achitării acţiunilor respectiv 1 iulie 1999, iar data naşterii dreptului de a executa garanţia este 1 iulie 2000.
Cum acţiunea a fost introdusă la data de 11 iulie 2004, justificat instanţa de apel a considerat, în raport de art. 3 din decretul nr. 167/1958, că dreptul la acţiune este prescris.
Faţă de cele arătate, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 361 din 26 aprilie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosar nr. 251/2005, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 315/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 311/2006. Comercial → |
|---|
