ICCJ. Decizia nr. 317/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.317/2006
Dosar nr. 2716/2005
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3349 pronunţată în şedinţa publică din data de 23 decembrie 2004 de Tribunalul Caraş-Severin, secţia civilă a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta S.I.F. B.C. SA, judeţul Arad împotriva pârâtei SC U.C.M.R. SA cu sediul social în Reşiţa judeţul Caraş Severin.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că la data de 23 septembrie 2004, prin hotărârea consiliul de administraţie al SC U.C.M.R. SA Reşiţa a aprobat reducerea capitalului social de la 169.560.525.000 lei la 6.782.421.000 lei prin reducerea valorii nominale a acţiunilor societăţii de la 25.000 lei /acţiune la 1.000 lei /acţiune, context în care reclamanta era acţionară a pârâtei deţinând 16,3 % din capitalul social. Din examinarea procesului-verbal încheiat la 23 septembrie 2004 urmare a lucrărilor consiliului de administraţie întrunit în şedinţa ordinară la sediul SC U.C.M.R. SA şi a actelor anexate rezultă că nu au fost încălcate dispoziţiile legale privind convocarea, procesul verbal respectă conţinutul legal iar hotărârea de reducere a capitalului social a fost luată cu respectarea normelor legale şi în interesul societăţii.
Scopul reducerii capitalului social a fost de a diminua pierderile societăţii în scopul redresării economico-financiare, întrucât conform bilanţului contabil la 31 decembrie 2003 activul net al societăţii avea o valoare negativă fiind de 678.740.019 mii lei. Disproporţia creată între capitalul social şi activul net a fost dăunătoare atât acţionarilor cât şi creditorilor sociali astfel că se impunea luarea acestor măsuri.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 98/ A din 16 mai 2005 a dispus admiterea apelului declarat de reclamanta S.I.F. B.C. SA Arad, împotriva sentinţei civile nr. 3349 din 23 decembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, secţia civilă, în sensul că a fost anulată sentinţa apelată şi reţinând cauza spre rejudecare în camera de consiliu, a respins acţiunea formulată de reclamanta S.I.F. B.C. SA Arad, împotriva pârâtei SC U.C.M.R. SA Reşiţa.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a stabilit că apelul declarat de reclamantă este întemeiat, însă numai cu privire la primul motiv de apel, respectiv la faptul că acţiunea reclamantei trebuia judecată în camera de consiliu şi nu în şedinţa publică.
Deoarece prima instanţă a judecat procesul în şedinţă publică, fapt care rezultă din încheierea de şedinţă şi sentinţa atacată, prin admiterea apelului a fost anulată sentinţa atacată şi reţinând cauza spre rejudecare în camera de consiliu, în urma anulării sentinţei, a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamantei. Au fost preluate, în esenţă, în justificarea acestei decizii, argumentele instanţei de fond, respectiv că nu au fost încălcate dispoziţiile legale privind convocarea şedinţei, procesul-verbal respectă conţinutul legal, iar hotărârea de reducere a capitalului social a fost elaborată cu respectarea normelor legale şi în interesul societăţii.
Împotriva deciziei civile nr. 98/ A din 16 mai 2005, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ a promovat recurs reclamanta S.I.F. B.C. SA, care a criticat această hotărâre judecătorească sub aspectele că a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 121 alin. (1) C. proc. civ., prin aceea că s-a dispus judecarea cauzei în cameră de consiliu şi nu în şedinţa publică, a fost dată o interpretare greşită şi restrictivă în ceea ce priveşte convocarea şi publicitatea hotărârii consiliului de administraţie, nu a fost indicat temeiul de drept în baza căruia s-a apreciat că nu trebuie aplicată OG nr. 45/2004 precum şi împrejurarea că instanţa nu s-a pronunţat asupra petitului de diminuare a onorariului de avocat, cererea de recurs având ca bază legală dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Intimata pârâtă SC U.C.M.R. SA Reşiţa a depus întâmpinare motivată în fapt şi în drept, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.I.F. B.C. SA, pentru următoarele considerente:
Este de necontestat că potrivit dispoziţiilor imperative, cuprinse în art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 modificată şi republicată, hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului sunt obligatorii chiar pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra, iar cererea în anulare se va judeca în camera de consiliu. Instanţa de fond nu a respectat această reglementare şi corect instanţa de apel, în baza art. 297, raportat la art. 165 alin. (2) C. proc. civ. a admis apelul reclamantei formulat sub acest aspect şi anulat sentinţa atacată.
Aceiaşi instanţă de apel, reţinând cauza spre rejudecare, urmare a anulării hotărârii instanţei de fond, ea însăşi a procedat la respectarea literei şi spiritului legii instituit de cadrul legal expus anterior, prin aceea că a soluţionat cauza dedusă judecăţii, pe fond, în camera de consiliu.
Nici criticile privind convocarea şi publicitatea hotărârilor consiliului de administraţie, precum şi cele referitoare la nerespectarea OG nr. 45/2004 nu sunt justificate, deoarece instanţe judecătoreşti anterioare au dat o interpretare corectă dispoziţiilor legale în materie.
Potrivit art. 130 din Legea nr. 31/1990, pentru a fi opozabile terţilor hotărârile adunării generale vor fi depuse în termen de 15 zile la O.R.C. spre a fi menţionate în registru şi publicate în M. Of. al României partea a IV a şi în cazul în care aceste hotărâri implică modificarea actului constitutiv se va publica numai actul adiţional cuprinzând textul integral al clauzelor modificate. Întreaga documentaţie existentă la dosarul cauzei probează respectarea prevederilor legale.
OG nr. 45 din 29 ianuarie 2004 pentru finalizarea privatizării unor societăţi comerciale din portofoliul A.P.A.P.S., aflate în dificultate, publicată în M. Of. din 31 ianuarie 2004, cuprinde în principal măsuri pentru finalizarea privatizării SC UC.M.R. SA. Amplu argumentat şi bine documentat, s-a reţinut că punerea în aplicare a acestui act normativ presupune implicarea şi a altor autorităţi ale statului român, în contextul unei derulări lente a punerii lui în executare.
Din verificarea aplicării dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., apare cât se poate de evident că instanţa de apel s-a pronunţat şi asupra acestor aspecte, în sensul că reclamanta a fost obligată la plata sumei de 89.250.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă, în primă instanţă, reprezentând onorariu de avocat, neexistând motive pentru diminuarea lui. Pentru această fază procesuală onorariul de asistenţă juridică a fost dovedit cu ordinul de plată din 5 noiembrie 2004 aflat la dosar fond.
Urmează a respinge ca nedovedită cererea de cheltuieli de judecată formulată de pârâtă în faza procesuală a recursului.
Raţiunile juridice expuse determină ca toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamanta S.I.F. B.C. SA Arad, să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul, nefiind îndeplinite nici una din cerinţele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia civilă nr. 98/ A din 16 mai 2005, pronunţată în camera de consiliu de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Urmează a respinge ca nedovedită cererea de cheltuieli de judecată solicitate de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. B.C. SA, împotriva deciziei nr. 98/ A din 16 mai 2005, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Respinge cererea de cheltuieli de judecată ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 27 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 318/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 315/2006. Comercial → |
|---|
