ICCJ. Decizia nr. 332/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.332/2006
Dosar nou nr. 1700/1/2005
Dosar vechi nr. 329/2005
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 21 aprilie 2003, reclamanta SC R.P.C. SRL Suceava (fostă SC M.C. SRL) a chemat în judecată pe pârâta P.M.S. pentru a fi obligată la restituirea sumei de 137.681.640 lei chirie nedatorată, cu cheltuieli de judecată.
În cauză a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu SC L.F. SA Suceava, prin care a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei reprezentând contravaloarea folosinţei spaţiului comercial, sumă restrânsă la 107.508.986 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 294 din 19 februarie 2004 Tribunalul Suceava a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 137.681.640 lei chirie nedatorată şi 14.050.000 lei cheltuieli de judecată, respingând cererea de intervenţie în interes propriu.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia civilă nr. 214 din 27 octombrie 2004, a admis apelurile pârâtei şi intervenientei, a schimbat sentinţa civilă de mai sus, a respins acţiunea reclamantei, a admis cererea de intervenţie în interes propriu şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 107.508.986 lei despăgubiri, echivalente cu contravaloarea chiriei actualizată încasată de pârâtă în perioada 1997 – 1 iulie 2001 şi 11.218.539 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs reclamanta şi pârâta.
Prin recursul său reclamanta, a solicitat, în esenţă, admiterea acţiunii sale aşa cum a fost formulată, întrucât a plătit o chirie nedatorată către pârâtă pentru un spaţiu ce nu îi aparţinea.
Prin recursul său pârâta solicită, în esenţă, respingerea acţiunii reclamantei, dar şi a cererii de intervenţie în nume propriu, întrucât contractul de închiriere a fost valabil încheiat pentru perioada 1997 – 2001.
În legătură cu recursurile de faţă se reţin următoarele:
Recursul reclamantei este întemeiat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea probelor administrate în cauză se constată că, iniţial raporturile comerciale privind închirierea spaţiului comercial de 43,6 mp situat în incinta Pieţei Centrale din Suceava s-au derulat pe baza contractului încheiat cu intervenienta SC L.F. SA Suceava şi a actului adiţional din 1995, pentru care s-a achitat chiria până în 1997.
Ulterior, reclamanta a încheiat cu pârâta P.M.S., contractul de închiriere din 14 august 1997, pentru acelaşi spaţiu.
În cadrul unui alt litigiu, ce constituie obiectul dosarului nr. 6752/2002 a Tribunalului Suceava, prin sentinţa civilă nr. 1509 din 14 februarie 2002, reclamanta a fost obligată, prin admiterea cererii reconvenţionale a SC L.F. SA Suceava, adevăratul proprietar al spaţiului, să achite acesteia suma de 69.533.282 lei cu titlu de folosinţă spaţiu comercial, pentru chiria restantă pe anii 1996 – 2001, dispunându-se şi evacuarea din spaţiul respectiv, soluţie ce a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 52 din 6 februarie 2003 a Curţii de Apel Suceava.
În această situaţie se constată că în adevăr, aşa cum s-a reţinut prin hotărârea instanţei de fond, reclamanta a achitat pe de o parte către pârâta P.M.S. chiria a cărei restituire s-a cerut prin cauza de faţă şi pe de altă parte, pentru aceeaşi perioadă a fost obligată la plata chiriei către SC L.F. SA Suceava, în temeiul hotărârilor judecătoreşti menţionate mai sus.
În consecinţă, corect instanţa de fond a constatat că reclamanta, nedatorând pârâtei P.M.S. chiria achitată, întrucât a fost obligată irevocabil în cadrul altui litigiu să achite folosinţa către SC L.F. SA Suceava, este îndreptăţită la restituirea sa.
În ceea ce priveşte recursul pârâtei, se constată că acesta este nefondat, întrucât susţinerile sale nu sunt de natură să conducă la casarea hotărârii atacate, nefiind întrunite nici una dintre situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Aceasta şi pentru că, aşa cum s-a arătat mai sus, reclamanta nu poate fi legal obligată să plătească, pentru acelaşi spaţiu comercial şi practic pentru aceeaşi perioadă 1997 – 2001 chiria spaţiului comercial în litigiu, de două ori.
Având în vedere cele de mai sus, va fi admis recursul reclamantei, va fi modificată hotărârea atacată, în sensul că vor fi respinse apelurile pârâtei şi intervenientei, urmând a fi respins recursul declarat de pârâtă.
Faţă de această soluţie, conform art. 274 C. proc. civ. pârâta va fi obligată la cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC R.P.C. SRL Suceava împotriva deciziei nr. 214 din 27 octombrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi contencios administrativ.
Modifică Decizia atacată, respinge apelurile pârâtei P.M.S. şi intervenientei SC L.F. SA Suceava.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă împotriva aceleaşi decizii.
Obligă pârâta P.M.S. la 1150 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 31 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 335/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 330/2006. Comercial → |
|---|
