ICCJ. Decizia nr. 3968/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3968/2006
Dosar nr. 2585/1/2006
Şedinţa publică din 6 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 1369 din 25 martie 2005 pronunţată în dosarul nr. 12718/2004 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul Şt.I. împotriva pârâtei F.I. şi în consecinţă s-a dispus anularea H.A.G. din 16 aprilie 2003 şi a măsurilor dispuse prin aceasta referitoare la reclamant şi s-au disjuns capetele de cerere referitoare la repunerea reclamantului în situaţia anterioară şi plata despăgubirilor salariale cuvenite.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul nu a fost convocat pentru data când s-a desfăşurat adunarea generală în care s-a adoptat hotărârea prin care reclamantului i-a fost retrasă funcţia pe care o deţinea, pârâta nefăcând dovada legalei convocări, deşi i s-a acordat un termen în acest scop.
Prin urmare, fiind îndeplinite cerinţele art. 131 şi următoarele din Legea nr. 31/1990, aplicabile şi pârâtei, deşi aceasta are un regim specific definit de Legea nr. 109/1996, acţiunea reclamantei a fost admisă.
Apelul formulat de pârâtă a fost respins, ca nefondat, prin Decizia comercială nr. 802 din 29 noiembrie 2005 pronunţată în dosarul nr. 3059/2005 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Instanţa de control judiciar, în argumentarea deciziei, respingând susţinerile pârâtei în sensul că reclamantul a fost convocat telefonic, în conformitate cu dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 109/1996, a reţinut că, în mod corect, faţă de lipsa dovezii acestei convocări prima instanţă a dispus anularea hotărârii adoptate în aceste condiţii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o ca fiind nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., invocând totodată şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului deoarece acesta a fost numit în funcţia de cenzor la data de 9 aprilie 2002, fără respectarea prevederilor Legii nr. 109/1996.
În privinţa fondului, recurentul susţine că ambele instanţe au apreciat nejustificat faptul că reclamantul nu a fost legal convocat pentru adunarea generală din 16 aprilie 2003, deşi convocarea s-a efectuat atât telefonic cât şi prin afişare la uşa principală, împrejurare contestată de reclamant.
Analizând recursul formulat prin prisma excepţiei şi motivelor invocate, raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale a reclamantului în formularea acţiunii derivate din încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 109/1996 cu ocazia numirii acestuia în funcţia de cenzor, la data de 9 aprilie 2002, Înalta Curte constată că obiectul prezentei acţiuni îl reprezintă anularea hotărârii din 16 aprilie 2003 pentru nelegala convocare a acesteia şi nu analizarea modului în care au fost îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru numirea reclamantului în funcţia de cenzor, instanţele nefiind investite cu o astfel de cerere.
Prin urmare, excepţia fiind nefondată va fi respinsă.
Aceeaşi soluţie se impune şi în privinţa criticilor de fond, deoarece aşa cum corect au reţinut ambele instanţe, reclamantul nu a fost legal convocat pentru a participa la adunarea generală în care s-a adoptat hotărârea a cărei anulare a solicitat-o. Deşi recurenta a susţinut constant că a respectat dispoziţiile legale referitoare la convocare, nu a depus şi probele necesare în acest sens.
În consecinţă, reţinând că hotărârile pronunţate sunt legale, acestea vor fi menţinute ca atare, ca efect al respingerii recursului declarat de pârâtă.
Totodată, cererea formulată de intimat pentru obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca nedovedită
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta U.J.C.C. ILFOV împotriva deciziei nr. 802 din 29 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimatul-reclamant Şt.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3970/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3966/2006. Comercial → |
|---|
