ICCJ. Decizia nr. 3970/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3970/2006
Dosar nr. 3631/1/2006
Şedinţa publică din 6 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul L.C.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii G.G. şi S.I. să se constate nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanţă înregistrată sub nr. 985 din 19 ianuarie 2004 la Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Bacău.
Tribunalul Bacău, prin sentinţa civilă nr. 96 din 11 martie 2005, a respins acţiunea, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a formulat apel solicitând schimbarea sentinţei şi admiterea acţiunii.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat Decizia civilă nr. 93 din 13 decembrie 2005 prin care a respins apelul, ca nefondat şi a obligat pe apelantul-reclamant să plătească intimatei-pârâte S.I. 500 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut că instanţa de fond a aplicat corect prevederile legale la situaţia de fapt, neexistând nici o cauză legală care să atragă desfiinţarea convenţiei.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a formulat recurs pe care nu l-a motivat în drept şi a susţinut nelegalitatea acesteia deoarece nu au fost îndeplinite corect procedurile de citare atât în privinţa sa cât şi a pârâtului G.G. care nu a fost chemat cu mandat de aducere la instanţă pentru a fi audiat.
Recursul este nefondat.
În privinţa temeiului de drept rezultă că recurentul critică hotărârea pentru motive ce se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., limite în care recursul va fi analizat.
Sub aceste aspecte se constată că citarea recurentului s-a făcut legal pentru toate termenele de judecată, inclusiv pentru data la care a fost soluţionată pe fond, aşa cum rezultă din dovezile de la filele 11, 15, 23, 28, recurentul neprezentându-se încât, principiul dreptului la apărare a fost respectat.
Privitor la necitarea intimatului G.G., recurentul nu poate invoca nulitatea în legătură cu astfel de acte de procedură deoarece, faţă de caracterul normei pretins încălcate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 105 şi 108 alin. (2) C. proc. civ., o astfel de nulitate nu poate fi invocată decât de partea în favoarea căreia a fost edictată norma, ori sus-numitul nu a formulat recurs.
S-a mai susţinut că instanţa de apel nu a emis mandat de aducere a intimatului pârât G.G. ori, aşa cum rezultă, acesta a avut calitate de parte şi nu de martor, încât nu se poate pune în discuţie încălcarea vreunei norme legale privitoare la citarea martorilor în procesul civil, iar dacă se admite că recurentul se referă la chemarea la interogatoriu a acestei părţi, nu rezultă că acesta a propus acest mijloc de probă, art. 218 C. proc. civ., aplicabil şi în apel, permiţând instanţei să aprecieze asupra oportunităţii administrării unei astfel de probe.
Aşa fiind, se constată că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală, motivele de recurs încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., fiind nefondate încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
Văzând şi art. 274 C. proc. civ., recurentul reclamant va fi obligat către intimata-pârâtă S.I. la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul L.C.D. împotriva deciziei nr. 93 din 13 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bacău, ca nefondat.
Obligă recurentul-reclamant la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SAMOILĂ IRINA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3972/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3968/2006. Comercial → |
|---|
